De când e lumea și activitatea politică în filiala Timiș a PNL a fost discuția asta aprinsă pe tema trimiterii de la centru a unor „Agamiță Dandanache” pe listele viitorilor parlamentari de Timiș. Pe la toate partidele a funcționat treaba asta și era limpede de ce. Cei de la centru nu aveau prin alte locuri siguranța alegerii cum o aveau în Timiș, un județ „de dreapta” cum nu aveau ei norocul să prindă prin sudul sau estul țării. Așa au ajuns parlamentari de Timiș Alexandru Sassu (PD), Dan Amadeo Lăzărescu (PNL) ori Radu F. Alexandru (PD), Ben Oni Ardelean (PNL), Alina Gorghiu (PNL), dar și, pe vremuri, Hildegard Puwak, de la PSD. Poate că unii dintre ei au avut în palmaresul lor parlamentar si lucruri bune făcute, poate că nu, dar percepția asta este că acești politicieni sunt trimiși aici pe niște locuri eligibile împotriva voinței oamenilor locului. La urma urmelor, frustrarea asta este naturală. De ce să muncești tu în filială vreme de un mandat, o activitate care să-ți justifice dorința de a candida, pentru ca apoi să vină cineva de la București pe locul încălzit de tine?
Firește că sunt cazuri care să te facă să regreți, ca simpatizant și votant al partidului, existența acestor practici. De ce nu ți i-ai dori pe Viorel Coifan sau pe Ovidiu Drăgănescu, ca să dau doar două exemple mai sonore, pe o listă de parlamentabili liberali născuți, crescuți și munciți în Timișoara? Sunt însă și exemple, chiar mai multe, care arată că timișoreanul sau timișeanul n-ar fi avut nimic de câștigat cu un ales din filială. Prin toate partidele poți vedea cum de-alungul mandatelor și-au luat doar indemnizația și au ars degeaba kerosenul la avioane parlamentari precum Horia Cristian, Matei Suciu, Eugen Dogariu, Ionuț Nasleu, Dorel Covaci, Adrian Diaconu… să mă scuze Maria Grapini că eră să uit să o nominalizez într-o atât de selectă companie. Satisfacția pentru promovarea unor asemenea candidați din spuma filialei se produce doar în anumite grupuri ale filialei, apropiate persoanelor în cauză și celor cu care respectivii lucrau, însă în logica funcționării relației alegător-ales, nimic de pierdut, nimic de câștigat.
Așa am ajuns la Pavel Popescu, unul dintre cei trei vehiculați a fi provocat nemulţumiri în filiala Timiș odată cu plasarea sa pe liste, alături de Alina Gorghiu și Ben Oni Ardelean. Fără să nominalizeze (dar confirmat de reacția lui Orban de la centru), Nicolae Robu, președintele PNL Timiș a vorbit despre fenomen cu „mandat” din filială. Numai că Pavel Popescu nu este străin deloc de județul Timiș. Deputatul Pavel Popescu o fi fost el plecat în Norvegia și apoi candidat la Timiș prin voia conducerii centrale, e adevărat, dar omul este timișean, născut aici, crescut aici și școlit aici, chiar dacă numele de familie îl trimite spre Regat. A avut inițiative legislative de două ori mai multe față de ale pesedistului bănățean Matei Suciu, de exemplu, ca să nu mai vorbim de ce legi a votat Matei Suciu și cât de toxică i-a fost activitatea parlamentară ca slugă a lui Liviu Dragnea. Nu știu multe alte realizări ale lui Pavel Popescu în Parlamentul României, dacă a făcut câteva podețe pentru primarii din Timiș, dar știu că i-a umilit pe Gâdea, Badea și Ciuvică în studioul Antena 3 când a spus că mai știe un pușcăriaș care și-a făcut partid în România, Dan Voiculescu. Ceea ce Nicolae Robu n-a reușit în desele ocazii când a fost invitat să vorbească în acea atmosferă pestilențială.
Dacă Pavel Popescu nu are treabă cu Timișoara, cum insinuează Nicolae Robu, atunci cum va fi când Nicolae Robu s-ar decide să candideze ca primar al comunei arădene Bocsig, unde s-a născut? Străin, ciudat, „agamiță”? Firește că nu, Nicolae va fi întotdeauna un „fiu al Bocsigului”, s-ar inventa sărbători locale la venirea lui pe cai albi în localitate, dar în Pavel Popescu să aruncăm cu pietre dacă-l vedem revenit acasă. Nu va mai fi cazul. Omul a fost numit președinte al organizației PNL sector 4 București și se cuvine să candideze acolo. Poate că un Ionuț Nasleu ar face o mai mare cinste filialei Timiș a PNL.
Comentarii prin facebook