„Centenarul Timișoarei”: 100 de ani de la ruperea Banatului. Să cânte Loredana!

„Din Paris eu mă întorsesem acasă în Banatul meu mutilat, ca un ostaş ce se întoarce dintr-o bătălie demoralizat, înfrânt. Era mare emoţia mea, să-mi revăd patria mea restrânsă”, spunea Sever Bocu la întoarcerea de la Paris, unde Consiliul Puterilor Aliate a trasat liniile de demarcație care au rupt Banatul în trei: românesc, sârbesc și, cea mai mică parte, maghiară. Filmul acelor evenimente din 1919 a fost scris apoi mai degrabă cu inima patriotului și mai puțin cu acuratețea istoricului. Aveam să aflăm din relatări exaltat naționaliste că intrarea în Timișoara a lui Virgil Economu în fruntea dorobanților Armatei Regale Române a fost salutată de o sută de mii de bănățeni. Niciun izvor istoric autentic nu a confirmat această cifră și, la fel cum s-a petrecut cu alipirea Ardealului la România, așteptările au fost mai mari, mult mai mari, decât le-a dovedit viața mai apoi intelectualilor locului și artizanilor actului unirii. 

Editorial de Eugen Sasu

Editorial de Eugen Sasu

Da, probabil că un sentiment de bucurie era în sufeletele multor localnici. Pe termen scurt. Cum să nu te bucuri ca român și chiar ca ungur, neamț sau evreu că ai scăpat de abuzirile armatei Regatului Sârbo-Croat-Sloven, unul asemănător cu celebrului „Davai Ceas” rusesc de după cel de-al doilea război mondial? Prin comparație, nu puteai să nu te bucuri că nu ești condus de un regim comunist cum era cel așezat la Budapesta, dar pe termen lung cine se gândea că ne trezim într-o Românie care, deși condusă de un rege neamț, nu era încă ieșită din epoca fanariotă, cum nu este nici astăzi, după altă sută de ani. Administrația română instalată în Ardeal și Banat s-a făcut pe baza celui mai pur nepotism, din Regat fiind trimiși în teritoriu oameni dintre care cei mai mulți aveau alte preocupări decât dezvoltarea zonei, așa cum au fost învățați să-și ducă viața în locurile de baștină. Dezamăgiții sperau atunci că modelul de civilizație al Banatului va fi exportat în restul României Mari, dar aistă poveste a rămas și acum la stadiul de poveste, trendul oarecum crescător din prezent a fost posibil doar după „remorcarea” la Uniunea Europeană.

În acest context, cât de tristă era întrebarea lui Alexandru Vaida Voevod către Iuliu Maniu după Marea Unire: „Măi, Iuliu, oare bine am făcut ce am făcut?”. Scepticismul dezolant arătat de întrebarea lui Vaida Voevod n-a fost unul izolat. Tot mai mulți intelectuali și-au pus aceeași problemă, de la episcopul greco-catolic Iuliu Hossu și până la fruntașul bănățean Sever Bocu, măcinat de dileme când retoric se întreba oare care administrație a fost mai nocivă Banatului dintre cea românească, austriacă sau cea turcească. Chiar așa, pe 3 august ce sărbătorim? Aniversăm sau comemorăm? 100 de ani de la intrarea armatei române în Timișoara sau 100 de ani de la ruperea Banatului? În acel context istoric postbelic și în lipsa unui proiect viabil de menținere a unui Banat ca patrie, putea să ne fie mai rău, putea să ne fie mai bine. Atunci, să ne bucurăm! Să cânte Loredana! Să vorbească Nicolae Robu!

P.S.1: Într-o statistică din 1910, românii erau 10,4% din populația capitalei Banatului, circa 6.500 de persoane. În 1930, în Timișoara trăiau 24.217 români (26%), 27.807 nemți (30,4%) și 27.652 unguri (30,2%), iar în 1956, de abia în 1956, românii au ajuns să depășească cu puțin populația însumată de unguri, sârbi și nemți a Timișoarei. Recent, un dascăl de istorie moderator TV a dat cu oiștea-n gard, opinând că până la colonizarea valahă a zonei, Timișoara era o mlaștină. Firește că apa este mai sus în zonă, dar asta o știau și austriecii care au ridicat majoritatea clădirilor emblematice ale orașului: Opera, Primăria Veche, Muzeul de Artă, Banca Naționala, Primăria Timișoara, începută înainte de război, Dicasterialul, domul Catolic, biserica ortodoxă din Fabric, Episcopia Sârbă, liceele Lenau, Carmen Silva și Loga, clădirea Poștei, biserica Misericordienilor, domul din Piața Romanilor, spitalul de Oncologie. După alipirea de regat au fost ridicate Catedrala Mitropolitană, Medicina și Politehnica, bisericile din Mehala, din Kutl… În vremea comunismului: Universitatea de Vest, stadionul „Dan Păltinișanu” și multe, multe blocuri. Norocul nostru.

P.S.2: „Metodele de exploatare fără scrupul, o goană neastâmpărată după îmbogăţire a sateliţilor, întovărăşită de imoralitate şi corupţiune sfidătoare, au rănit sentimentul public al provinciei, odinioară sub raportul moral sănătoasă până la austeritate. Cu scurta întrerupere a guvernărilor naţional-ţărăniste, Ardealul şi Banatul au fost aruncate într-o atmosferă cu totul contrară concepţiei lor de viaţă. O dureroasă deziluzie şi o chinuitoare descurajare au cuprins toate inimile în provinciile noastre. Aceste sentimente au fost şi mai mult agravate prin umilinţa ce au simţit, văzând cum dispare prestigiul şi simpatia de care se bucura poporul nostru în faţa tuturor străinilor. (…)  Sistemul centralist nu a înţeles aceea ce încă pentru Români a fost un principiu elementar de înţelepciune politică: metoda de asimilare treptată, fără procedări violente, a noilor provincii, prin respectarea tradiţiilor, a concepţiilor şi datinilor respective, prin descentralizarea serviciilor publice şi prin atragerea elementelor locale reprezentative şi de valoare la o colaborare activă în viaţa publică şi administrativă. Aceste metode de înţelepciune politică au fost călcate în picioare faţă de o provincie care nu fusese, totuşi, cucerită, ci se unise printr-un act de liber entuziast consimţământ. Procesul de asimilare ar fi trebuit să se facă treptat şi cu prudenţă, nu numai spre a cruţa sensibilităţile, obiceiurile şi instituţiile înrădăcinate, dar şi spre a nu smulge florile odată cu buruiana, spre a nu distruge şi partea de tradiţii bune şi sănătoase. (…), spunea Iuliu Maniu în memorandumul trimis regelui Carol al II-lea în 1938, text ce merită citit în întregime. Chiar merită.

Autor
Redacția deBanat.ro nu-și asumă responsabilitatea pentru comentariile postate de utilizatori.

Comentarii prin facebook

Scrie un comentariu

5 comentarii pentru acest articol

bănățean a spus: (august 3rd, 2019 at 09:08 )

Excelent punctat, d-le Sasu. Ar mai trebui adăugat și ceea ce a afirmat, cu tristețe, marele bănățean Traian Vuia.

++ a spus: (august 3rd, 2019 at 14:07 )

dupa o suta de ani, te plingi ca te-au prostit miticii. nu e cam tirziu?

drucker a spus: (august 3rd, 2019 at 20:11 )

Ce zi trista ….
Ziua in care odata cu intrarea in oras a armatei romane am invatat si ce e ciubukul , cumetria , spaga , mita, combinatia , etc.
Rezultatele le vedem astazi .
Se rasucesc in mormant Florimund Mercy sau Eugeniu de Savoya …

@ lida DA a spus: (august 3rd, 2019 at 20:31 )

Nu cred ca are importanta daca administratia austro-ungara a fost mai umana sau nu .
Ce e important, e ca desi Banatul era la marginea imperiului , acesta a investit enorm aici .Nu are sens sa enumar , premierele (chiar la nivel european ) ca iluminatul public , tramvai , serviciu de ambulanta , biblioteca publica de imprumut , etc
Prefer ca administratia de la Bucuresti sa fie la fel de inumana , dar sa faca dracu ceva si aici , nu de alta dar poate incet ,incet ne plictisim de ei si procesul unirii , pe parcursul istoriei poate fi si reversibil …

Druckerul din Mehala a spus: (august 10th, 2019 at 18:52 )

In 1919 Banatul s-a unit cu patria muma , patria muma avea 1 an :)))…f,tui .

* Nume
* Email
Website
Mesajul tau:
Campurile notate cu * sunt obligatorii

Articole asemănătoare

Cele mai citite articole

ait-timisoara-danemarca_700x280

Administratie vezi arhiva Administratie

Robu si Onet la investire

Nicolae Robu are subprefectul lui! Liliana Oneţ, un prim pas spre scaunul de prefect/FOTO

În cadrul unei ceremonii în care preşedintele PNL Timiş şi primarul Timişoarei, Nicolae Robu, a fost cap de afiş, Liliana Oneţ a fost învestită subprefect de Timiş. Cum prefectul Eva Andreaş este în concediu medical, Oneţ a preluat formal conducerea Prefecturii Timiş, covocând o primă şedinţă a Comitetului pentru Situaţii de Urgenţă.
Citeşte tot articolul Citeste articolul Nicolae Robu are subprefectul lui! Liliana Oneţ, un prim pas spre scaunul de prefect/FOTO
gauss-topografie-timisoara_728x90px

Politica vezi arhiva Politica

CCIAT, misiune economică în SUA

Sport vezi arhiva Sport

Rușine istorică! România pierde în fața Japoniei la 17 goluri

Inimaginabil. România a pierdut ultimul meci din grupele principale în fața gazdei Japonia la o diferență enormă. Niponele s-au impus în fața tricolorelor cu 37-20!! La pauză meciul era deja jucat, 18-8. Este cea mai rușinoasă înfrângere suferită la vreun turneu final de naționala feminină de handbal, care are un argint și un bronz mondial...
Citeşte tot articolul Citeste articolul Rușine istorică! România pierde în fața Japoniei la 17 goluri
iulius-mall-timisoara-craciun_728x90

Social vezi arhiva Social