Nu trebuie să ai Premiul Nobel pe economie şi nici măcar studii în acest domeniu, trebuie doar să fii zdravăn la cap ca să înţelegi că falimentul anunţat al economiei româneşti vine în urma majorării deşănţate a salariilor bugetarilor şi, în special, ale angajaţilor din administraţie. Şi asta fără ca productivitatea economică să fi crescut semnificativ. Nu spune nimeni că salariile în România nu trebuiau majorate, dar ele, de multe ori, s-au triplat în administraţie, fără nici cel mai mic fundament economic în spate.
Un demers al guvernării PSD – ALDE, încă din perioada lui Liviu Dragnea, la care au achiesat însă mai toţi primarii, indiferent de culoarea lor politică. Şi asta fără nicio restructurare a unui aparat administrativ mai mult decât supradimensionat. Culmea, posturile în administraţie aproape s-au dublat chiar în perioada prim-ministeriatului lui Călin Popescu Tăriceanu, care cică ar fi liberal. Avem astfel un aparat funcţionăresc bugetofag de dimensiunea unui elefant care călăreşte o economie privată cât un câine jigărit. Dar trebuie să fie şi România pe primul loc în Europa la un capitol.
Evident, aruncând cu puhoaie de bani în salarii şi pensii (şi aici, culmea, vorbim de social-democraţie, dar de câştigat au avut doar cei cu pensii mari sau foarte mari), n-au mai fost bani pentru investiţii, mai ales în infrastructură, adică un domeniu care dă plusvaloare. Nu mai discut de spitale, şcoli etc. România a ajuns să se îndatoreze într-un ritm galopant fără să facă investiţii, iar deficitul bugetar a ajuns la cote pe acre alte ţări le au în perioade de război sau criză economic profundă. Şi asta fără să se fi făcut un kilometru de autostradă. Încet-încet şi salariile majorate sunt anihilate de inflaţie. În acest timp, zona privată suferă tot mai mult. Dar cel maii mult, această debandadă fiscală şi populism gregar vor fi decontate de copiii şi nepoţii noştri, alte “generaţii de sacrificiu”.
Ei bine, în acest prag de colaps, aşa-zisul liberal Nicolae Robu, primar al Timişoarei şi preşedinte al PNL Timiş, susţine că mai trebuie mărite salariile în administraţie. Dând astfel cu tifla, unuia dintre puţinii economişti veritabili ai PNL, Florin Cîţu, care a atras în nenumărate rânduri atenţia asupra falimentului econmirei, din cauza unei administraţii supradimensionate şi extrem de bine plătite. De altfel, acest “Vioric Dăncilă” de Timişoara, chiar îşi face titlu de glorie din faptul că el nu gândeşte precum Cîţu. În schimb, se exprimă precum Ion Iliescu şi ale lui “meandre ale concretului”.
”Pe mine astfel de declarații pe nu mă reprezintă. Eu am mintea mea și nu vorbește nimeni în numele meu, de niciunde. Să fie clar. Eu înțeleg lucrurile în toată complexitatea lor și nu le judec numai așa contabilicește. Viața e mai complexă, cu interacțiuni multiple, cu potențări și contrapotențări. Nu e chiar așa de simplu, hai să reduc salariul sau să cresc salariul. Trebuie analizate consecințele sub toate aspectele și nu trebuie judecate monocriterial sau monoaspectual ca să zic așa”, a afirmat Robu, vorbind limba lui Iliescu.
De altfel, această doleanţă a aşa-zisului liberal privind majorarea salsriilor în administarţie nu este ceva nou. De multe ori s-a plâns despre propriul salariu, prea mic, la cât munceşte el pentru ridicarea Timişoarei pe cele mai înalte culmi ale… haosului. Astfel c-a ajuns ca, mulţumită lui Dragnea, în anul 2018, să câştige oficial 311.659 de lei de la primărie, Politehnică, dar şi de la o aşa-zisă academie condusă onorific chiar de… Ion Iliescu. Dar e tot puţin. Ca să nu spun că Primăria Timişoara este un fel de “guvernare Dăncilă” la o scară mai mică. Adică un buget gravat în proporţie covârşitoare pentru salariile unui aparat plin de sinecurişti cu pile, cei mai mulţi neavând altăt treabă decât să mute aerul dintr-o parte în alta. Astfel că investiile serioase au lăsat loc cârpelilor, datoriile sunt tot mai mari, iar conturile goale. Nu în ultimul rând nu poţi să nu te întrebi: dacă toţi liberalii ar avea “gândirea economică” a lui Robu, care e diferenţa între PSD şi PNL?
Comentarii prin facebook