La finalul săptămânii trecute, într-o conferinţă de presă, primarul Nicolae Robu a afirmat că, fie un tur de scrutin, fie două, el tot va câştiga încă un mandat de primar. El a afirmat că are un grad de favorabilitate în rândul timişorenilor mai mare decât oricând. Despre contracandidaţii săi, Robu a spus că trebuie să arate că au făcut ceva în viaţă – ca el, evident – nu poveşti. „Ce predictibilitate poate da un om care nu poate prezenta realizări?Trebuie să te prezinţi la timpul trecut, să spui ce ai făcut, după aia să vorbeşti la viitor, ce îţi propui să faci”, a mai comentat Robu, vizat fiind, în primul rând Dominc Fritz, candidatul USR la primărie.
Acum, parafrazând celebra nedumerire “moromeţiană”, pe ce s-o fi bazând primarul când este atât de sigur de victorie? Pe “realizările” din primele două mandate? Două pasaje şi tot atâtea poduri lărgite? E adevărat, s-a investit ceva în drumuri, dar e destul? La 300 de milioane de euro buget anual plus posibilitatea accesării fondurilor europene, nu e cam puţin? Da, dacă vine comparaţia cu fostul primar, Robu este câştigător detaşat. Dar dacă e vorba de potenţialul Timişoarei, e mult prea puţin.
Nu intru foarte mult în amănunte, va veni şi vremea bilanţurilor, dar Timişoara nu are nici acum un Plan Urbanistic General (PUG), nu are “Registru verde”. Se construieşte haotic pe baza unor PUZ-uri, PUD-uri sau autorizaţii cel puţin discutabile, obţinerea lor fiind o temă pentru procurori. (Şi chiar a demarat o astfel de anchetă, implicaţi fiind inclusiv copiii primarului Robu.) Ca atare, e foarte posibil, ca la vară Robu să vină cu aceleaşi promisiuni precum în urmă cu opt ani: parcări, stadion, sală de sport, bazine, muzeu al revoluţiei, spitale etc, etc.
Pe ce se mai bazează? Robu ne mai spune că este un luptător şi un învingător înnăscut, un alt atu pentru a câştiga alegerile. “Dincolo de forța, de puterea pe care o arăt în muncă și în luptele pe care am a le duce -da, lăsând modestia la o parte, chiar sunt foarte puternic, de exemplu atât de puternic încât duc nedreptăți, duc ingratitudini, duc trădări, lovituri fizice chiar -a se vedea multiplele accidentări la fotbal, unele chiar grave (!!!)”, scria vineri pe Facebook.
El tot timpul spune că a câştigat toate alegerile la care a participat. Aşa o fi? Prima sa competiţie electorală a avut loc în 2008, când a candidat pentru PNL, partid aflat la guvernare la acea oră, pe un colegiu de Senat în Timişoara. A fost însă învins destul de convingător de fostul primar Viorel Oancea (la acea vreme PDL), care obţinea 35,81% din voturi, faţă de Robu – 29,02%. Sistemul electoral i-a permis însă să ajungă senator de pe locul II.
Pe ce se mai bazează? Pe cifre, pe trend? În 2012, Robu a câştigat alegerile pentu funcţia de primar, obţinând 55.422 de voturi. Patru ani mai târziu, obţinea doar 41.531 de voturi, ceea ce însemna o scădere considerabilă. Nu mai spun că, în lipsa unor candidaţi valabili, prezenţa la vot a fost de 28,3%. Aşadar, Robu a fost ales de aproximativ 15% dintre timişorenii cu drept de vot. Între timp, apetitul timişorenilor pentru vota a crescut foarte mult, la europarlamentare ajungând la 59,74%. La o asemenea prezenţă, pe ce scor se va baza oare Robu?
Şi pe ce oare se mai bazează? Pe “brigăzile” de interlopi din oraş, bine conectate la primărie şi cărora le convine de minune actuala stare de fapt din oraş? Au cam fost destructurate.
Pe panegiricile pe care şi le scrie aproape zilnic la persoana întâi? Parafrazându-l pe Abraham Lincoln, poți să minți un om tot timpul și pe toată lumea un timp, dar nu poți să minți toți oamenii tot timpul.
În fine, pe ce se mai bazează? O altă frecventă laudă a sa se referă la cariera academică, o carieră care l-a dus până în academia PSD-istă a lui Ion Iliescu. Iată însă ce spune, într-un comentariu, un fost student despre profesorul său Nicolae Robu: “Dl Robu îşi arogă atâtea merite absolut fără acoperire: este un cadru didactic care întârzie f mult, vorbeşte la telefon în timpul cursului, ţine cursuri depăşite şi ca să fie cool lasă studenţii să copieze la examen. Dacă vreţi să vedeţi care este nivelul lui, căutaţi pe Google Scholar şi comparaţi cu alte cadre didactice. O treime din „activitatea lui de cercetare” constă din cursuri tipărite, cel mai adesea traduse „mot à mot”. Apoi prodigioasa lui activitate de cercetare constă din coautor al unor lucrări scrise de familia Vasiu (de la Electronică) şi, în ultimii ani, dna Tivadar şi fiica-sa. Când am ajuns la un master în Europa şi am văzut care e diferenţa de nivel de abordare a OOP (Java), cea mai tare paradigmă de programare, făcută în România cu Robu şi respectiv cu profesorii de aici, am realizat cât de mic este dl Robu şi cât de mare se dă.”
Chiar nu mai au rost comentarii aici!
Comentarii prin facebook