Liberalul Nicolae Robu are dreptate când spune că timișoreanul s-a obișnuit atât de repede cu binele. Și dacă s-a obișnuit cu binele – aș continua ideea „Neobositului” – precis vrea mai mult, iar dacă vrea mai mult, sigur nu va mai jubila de fiecare dată când trece pe sub pasajul Jiul sau pe la Michelangelo, iar dacă nu va mai jubila, atunci nu mai tremură ca drogatul după ștampilă de vot și-un buletin cu numele „Nicolae Robu” pe prima poziție, unica dacă se poate. Asta e! Destin nedrept ca acesta are primarul Nicolae Robu! Că noi, alegătorii, contribuabili Homo Sapiens, să fim așa construiți ca specie să ne obișnuim cu binele, căci dacă eram câini ar fi fost mult mai simplu. Ne ținea patru ani în lanțuri, iar când ne dădea drumul de alegeri să vezi cum zburdam de fericire și votul îi era asigurat.
Dar cum vine asta în capul dumnealui că ne-am obișnuit prea ușor cu binele? Nu asta e ideea, să fie bine după ce l-am votat în 2012, iar apoi și după 2016? Căci de asta a venit în administrația municipală pentru a face bine, nu rău. Și nu l-a făcut pe gratis, ci avea leafă bună pentru a face bine, zic eu. Ar fi fost mult mai dramatic pentru dumnealui dacă nu ne obișnuiam cu binele. Adică dumnealui ar fi făcut un bazin de înot și nu m-aș fi obișnuit deloc cu acel bine, bazinul de înot. În consecință, aș fi înjurat necontenit la dl. Robu. Stăteam tolănit pe un șezlong, la umbră, cu o oranjadă răcoritoare lângă, citind îndrăgitul ziar local Monitorul Primăriei și îmi făceam atâta inimă rea pe Nicolae Robu, că juram să votez cu Dominic Fritz. N-ar fi fost mai nedrept așa? Să merg într-o sală polivalentă de 15.000 de locuri la un concert Rolling Stones și să tot comentez ce nepriceput primar e Nicolae Robu?
Despre Dominic Fritz n-am să zic ce zice toată lumea: că a furat startul campaniei electorale, punându-și mesh-uri cu imaginea dumnealui pe câteva blocuri din oraș. Nu că lumea n-ar avea dreptate dacă așa ar sta lucrurile sau că nelegiuirea cu pricina ar fi o mare potlogărie nefăcută de alții până acum. N-am să zic nici că ăsta e ghinionul lui Dominic Fritz, că face parte dintr-un curent politic care nu se vrea nici în ruptul capului ca ăialalți politicieni, dar printre primele lucruri cu care a pornit la drum ar fi să fenteze niște reguli, cum n-ar face neamțul. Nu, n-am văzut acele panouri publicitare și nu mă bag să sap pe ce spun alții, dar o dojană mică pentru domnul Fritz tot aș avea. Cu Emanuel Ungureanu ce-a avut?
Deputatul Emanuel Ungureanu este acel parlamentar USR care a băgat spaima în șmecherii din sistemul sanitar. Dumnealui recolta multe neajunsuri din spitale și le făcea publice, astfel am auzit și noi de chirurgul piroman de la PSD. Dar Emanuel Ungureanu ar vrea să ajungă și primar al municipiului Cluj-Napoca. O sarcină cumplit de grea, avându-l contracandidat pe liberalul Emil Boc, poate cel mai bun primar al momentului în această țară. Și pe lângă faptul că lui Ungureanu îi este greu să-l bată pe Boc, uite ce „ajutor” primește din Timișoara. Dominic Fritz: „Care este diferența între conducătorii noștri și cei clujeni? Domnul Boc s-a dus și până la Bruxelles ca să ceară bani și să se lupte pentru spital. Domnul Robu nu se duce mai departe decât unde îl poartă un plin de benzină al Mercedesului său”.
Dacă e așa de bun primar domnul Boc, de s-a dus până la Bruxelles să ceară bani pentru municipiul Cluj-Napoca, nu ca Nicolae Robu, de ce să mai voteze cineva cu candidatul USR Emanuel Ungureanu? În plus, se mai și bâlbâie.
Comentarii prin facebook