Deocamdată, timișorenii văd o singură alternativă relativ utilizabilă la transportul cu autoturismul la serviciu sau la treburile zilnice, anume bicicleta, arată un studiu realizat de ADR Vest, aceasta și pentru că transportul public local are o frecvență de circulație redusă, dă dovadă de aglomerație și de lipsă de curățenie. Metoda propusă de realizatorii studiului pentru a-i transforma pe timișoreni în oameni eco-responsabili propune utilizarea de argumente emoționale de genul ”nu ești mândru că ești timișorean dacă mergi cu mașina la lucru”.
Mai mult, coordonatorul studiului realizat de Agenția de Dezvoltare Regională, în colaborare cu Primăria Timișoara, Constantin Rezlescu, cel care a supravegheat studiul realizat de Sarah Flecke, de la University College London, Departamentul de Psihologie Experimentală, a vorbit și de soluții demne de alte orânduiri sociale, de dinainte de 1989, anume restricții financiare sau un fel de … sancțiuni financiare pentru utilizarea automobilului. El a numit aceste metode ca fiind… clasice.
”Am dorit să dezvoltăm strategii pentru stimularea deplasărilor folosind transportul în comun, bicicletele și mersul pe jos. Desigur, sunt diferite metode prin care putem atinge scopul acesta. Sunt metodele clasice, care constau în căile legale și/sau financiare punitive. Se poate da o lege, prin care toată lumea să fie obligată să folosească mai puțin mașina, de exemplu, se pot impune anumite restricții, de a nu circula în weekend cu mașina, de a închide anumite străzi și așa mai departe. Acestea sunt metodele clasice. Problema cu ele este că, de multe ori, sunt greu de acceptat”, a spus Constantin Rezlescu.
Dar cum probabil cum până și un intelectual fin cum este domnul Rezlescu își dă seama că asemenea metode nu prea merg, el propune o alternativă, anume metodele comportamentale. Adică ”lucrarea” asupra regulilor pe care oamenii le folosesc de cele mai multe ori, asupra tendințelor pe care oamenii le urmează, respectiv contextualizarea. Iar, desigur, tot acest comportament poate fi modificat, spune Rezlescu. Făcând analogii cu o salată de fructe și prăjituri cu cremă, specialistul de la University College London a încercat să explice că tendința de consum a cetățeanului poate fi mutată dinspre prăjitură spre salata de fructe. Iar în urma analizei a reieșit că șoferii sunt mândri că sunt timișoreni, dar și că ar fi mai economic și mai rapid să meargă cu bicicleta. O treime dintre șoferi ar schimba mijlocul de transport, arată studiul. Propunerea lansată se referă la schimbarea comportamentului prin faptul că șoferii sunt mândri că sunt timișoreni, la previzibilitatea și viteza transportului, siguranța deplasării cu bicicleta și costul ridicat al mijloacelor de transport personale. Mai simplu, specialiștii propun inocularea timișorenilor cu slogane de genul ”Îmi iubesc orașul, las mașina acasă”, ”Dacă îți iubești orașul, lași mașina acasă”, respectiv ”Sunt mândru să locuiesc în Timișoara. Îmi las mașina acasă”. Mai … extremiste sunt mesajele de genul ”Nu transforma Timișoara în București – lasă mașina acasă”, dar și ”Timișoara avea tramvai înainte de a fi la modă – folosește transportul public”. Rămâne de văzut și dacă primăria Timișoara, respectiv conducătorii acesteia ar fi dispuși să aplice asemenea metode de ”fine tunning” ale modului de a gândi a timișorenilor.
Revenind la studiu și ceva informații palpabile, aflăm că 40% dintre timișoreni folosesc mașina să se deplaseze și doar 23% folosesc transportul public. Oamenii spun că transportul în comun are o frecvența redusă, are parte de aglomerație și tramvaiele sau autobuzele nu sunt curate. Despre bicicletă, deși numeroși respondenți au asemenea mijloace de transport, dar cred că deplasarea pe două roți e nesigură la Timișoara și că nu ar exista piste de biciclete suficiente.
Comentarii prin facebook