Echipa de conducere a Primăriei Timișoara a început să acumuleze la capitolul imagine după primii doi ani ai unui mandat greu pentru Dominic Fritz. A fost Coltermul cu toate efectele sociale, politice și electorale ce au decurs, a continuat să fie furnizată în media imaginea unei impotențe la nivel de management în rezolvarea chestiunilor de personal, organigramele au fost ba respinse, ba acceptate în instanță, iar asta oferea impresia că gospodarul Dominic Fritz nu se descurcă. Efectele? O cădere în sondaje și apă la moară fostei administrații, acolo unde „neobositul” și „fanaticul” făcea mișcări de încălzire pentru un nou mandat din 2024.
A fost mizeria de pe străzi. Cum am mai spus aici, ea a fost rezolvată între borduri și pe spații strict limitate în contractele cu prestatorii, rămânând și acum multe alte locuri în mizerie. Cu toatea acestea, percepția populației este că problema este spre rezolvare, iar asta o spune un sondaj de opinie al Universității de Vest despre calitatea vieții în Timișoara, studiu în care primarul Dominic Fritz a punctat suficient cât să balanseze scorul în sondajele despre prognozele electorale pentru 2024. Evident, în lupta cu fostul primar Nicolae Robu.
Categoric, în cel puțin două dintre cimitirele timișorene nu putem vorbi despre calitatea vieții. Nici pentru „locatari”, dar nici pentru aparținători. În 30 iunie a.c. s-a împlinit anul de când primăria nu mai are contract pentru cimitirul din Calea Șagului, de pildă. Aici am avut o tristă „treabă” vara asta și am avut senzația întoarcerii în timp la perioada Robu fără salubrizare în Timișoara. Vă amintiți șobolănimea de atunci și ce au trebuit să suporte timișorenii. Cauzele acestui rateu în atribuirea administrării lotului 2 de cimitire către un prestator poate fi unul juridic, care ține de legislația atribuirii. Dar asta durează cam demult și cu siguranță nu este un argument care să explice de ce am ajuns aici și lipsa cronică de soluții.
Faceți o plimbare prin cimitirul din Calea Șagului. Mai bine o plimbare „de voie”, pentru a vedea în ce hal a ajuns stabilimentul, decât pentru a participa la slujba de îngropăciune a cuiva drag. E ceva sinistru. Indiferent de unde vrei să intri în cimitir te lovește imaginea unui abandon total. Și din partea multor aparținători care au uitat de cei îngropați acolo, dar în principal din partea municipalității. E un dezastru cu gunoiul, cu aleile, un haos al sistematizării, căci și acolo pare că fiecare face ce are chef să facă, fără o logică și un demers de autorizare. Iar dacă vrei să încerci ieșirea dinspre str. Mangaliei, atunci trebuie purtată mască de gaze.
În mare parte cred că de la muntele de putregai provenit din vegetație aruncată și alte gunoaie constituite într-un adevărat deponeu sub ferestrele blocurilor din zonă, dar lejer poate cineva arunca și un mort acolo. Cine mai caută? Cine mai miroase? Dar ce urmează? SC Horticultura SA vrea să preia administrarea acestor două cimitire, nu știu încă dacă ca o idee bună sau ca o soluție de avarie. Adică un abandon mai îngrijit puțintel, cât să nu se zică că e un sat fără câini? Sau contractantul este invitat să ofere ceva acolo? Pe bani, nu pe gratis, firește, dar de ce aș vrea ceva ieftin pentru a nu se face nimic pentru morții noștri, când e mult mai normal să ne dorim calitate. Dacă vreți, calitatea vieții în cimitire ar trebui să se ridice la cote mai înalte și în administrația Fritz.
Comentarii prin facebook