Recenta avalanșă de conținut online fabricat cu ajutorul Inteligenței Artificiale, așa-numitul conținut deepfake, pune pe agenda publică câteva întrebări importante pentru societatea românească. Cât de pregătiți suntem pentru această provocare? Cum putem să ținem sub control acest fenomen? Și, mai ales, care vor fi efectele pe termen lung dacă nu o facem?
Am participat recent la o dezbatere în Parlament pe marginea acestui nou tip de dezinformare. Au fost acolo și reprezentanți ai societății civile, și manageri de companii, și oameni din instituțiile Statului, de la Parlament la Consiliul Național al Audiovizualului. Concluzia este destul de tristă. Pe de-o parte, Statul român este complet nepregătit. Iar la această stare de fapt o contribuție importantă o au partidele clasice, PNL și PSD, care tratează întreg ecosistemul IT ca pe o pușculiță de partid. Toate instituțiile publice relevante sunt înțesate de pile de partid, iar funcțiile importante sunt considerate doar un mod de a răsplăti sau fideliza pe cine trebuie. Deprofesionalizarea în instituțiile publice care se ocupă de IT și Comunicații în România este la cote maxime. De fapt, este identic cu modul în care PSD și PNL tratează alte domenii strategice din România: Finanțele, Energia, etc. Ar fi ciudat să se raporteze diferit la IT. Mai ales că decidenții din cele două partide nu înțeleg mare lucru din societatea informațională în care trăim.
De cealaltă parte, companiile par să zâmbească și să ne spună lucruri pe care vrem să le auzim. Similar cu situația știrilor false și trendul pe care l-am conștientizat cu toții în urmă cu câțiva ani când toată lumea a început să audă de Epoca Post-Adevăr, companiile sunt de acord că este o problemă, sunt de acord că trebuie să se implice, ele fiind actorii care au control direct asupra canalelor prin care conținutul de tip deepfake se propagă, dar încă nu au uneltele necesare pentru a avea un control adecvat asupra acestuia. Și nici nu pare că se grăbesc să le dezvolte înainte ca reglementatorii, guvernele din UE și alte țări dezvoltate, să le ceară asta în mod imperativ prin lege.
La ora actuală, legislația în vigoare nu acoperă în mod corespunzător comportamentul pe care acest nou tip de dezinformare îl facilitează. Și nu este clar nici care ar trebui să fie consecințele pentru aceste fapte, în funcție de gravitatea lor. Ce este clar, în schimb, e că instituțiile Statului, de unele singure, nu pot face față fenomenului. Nu au nici oamenii necesari, nici pregătirea, nici echipamentul, nici suportul legislativ. Ce pot face instituțiile Statului este să informeze și să educe populația. Și mai pot să o pedepsească, în speranța, destul de firavă, că cetățenii vor lua aminte și se vor gândi de două ori înainte să propage acel film incredibil cu un demnitar care spune lucruri pe care în mod normal nu le-ar fi spus.
Internetul din România este pur și simplu inundat de campanii plătite cu escrocherii financiare care se folosesc de diverse persoane publice, ale căror chip și timbru vocal sunt alterate cu ajutorul Inteligenței Artificiale, rezultatul fiind apoi promovat cu bani, pentru a determina cetățeni creduli să investească în produse financiare inexistente. Din păcate, acesta este doar vârful aisbergului. Tocmai am intrat într-un super an electoral, iar cei care se pretează la astfel de metode ilicite au început deja să folosească genul acesta de unelte malițioase împotriva adversarilor lor. De exemplu, îl avem pe fostul primar al Timișoarei, Nicolae Robu, care a generat și folosit recent un video de tip deepfake împotriva actualului primar, Dominic Fritz. Candidatul PNL nu a pățit nimic. Cel mult a primit câteva întrebări de la presă. Iar actorii interni sunt doar o parte dintre cei care sunt dispuși, ba chiar se pregătesc intens, să utilizeze astfel de metode de influențare a opiniei publice.
Punând în context acest nou tip de dezinformare, laolaltă cu ambițiile Rusiei pentru spațiul ex-sovietic și cele două partide din România care promovează pe față narativele false fabricate și răspândite de Kremlin, adică AUR și SOS, nu putem decât să ne imaginăm ce ne-au pregătit serviciile secrete ruse. Fie că Simion și Șoșoacă lucrează direct sau indirect cu rușii, fie că sunt doar niște idioți utili pentru planurile Kremlinului, în mod cert, așa cum s-a întâmplat și la alegerile din Statele Unite, Marea Britanie sau alte democrații din vest, promotorii viziunii putiniste asupra lumii vor primi o mână de ajutor de la acesta. Rămâne de văzut cât de pregătită va fi democrația noastră.
Câteva raze de speranță se întrevăd, totuși, dinspre Comisia Europeană. Zilele acestea, Artificial Intelligence Act trece de comisiile din Parlamentul European. Actul urmează să fie votat în plen în luna aprilie a acestui an. Este o piesă importantă din eșafodajul cu ajutorul căruia va fi clădită legislația aferentă din statele membre și o pârghie crucială în convingerea marilor companii să aloce resurse corespunzătoare pentru controlul fenomenului.
Raoul Trifan
Senator USR de Timiș
Comentarii prin facebook