Putem crede că Nicușor Dan a prins turul doi al prezidențialelor repetate din România ca urmare a lansării, pe final de campanie, a unor imagini de o veridicitate îndoielnică în care candidatul ar fi apărut alături de Victor Ponta, alt candidat, și fostul șef executiv al SRI, Florian Coldea? Vorba unui săptămânal de moravuri grele, despre alegătorii d-lui Dan se zice că sunt mai inteligenți decât ai primului clasat, iar pentru indeciși, această manevră cu fotografiile putea fi declanșatorul pentru cristalizarea unei opțiuni. Se pot lua în calcul și alte elemente pentru acest semisucces al lui Nicușor Dan, printre care și „pietroiul” Ciolacu legat de piciorul candidatului coaliției PSD-PNL-UDMR, Crin Antonescu, dar pentru asta nu mai este Elena Lasconi vinovată.
Dar revin la acele imagini lansate de Elena Lasconi – ce dezamăgire! – și la nedumerirea reală că ele ar fi trebuit să-i fie compromițătoare numai lui Nicușor Dan, nu și lui Victor Ponta, de pildă. Fostul premier PSD apare în acea schemă cu Coldea ca un tuia de grădină, deși pentru electoratul „suveranist” de care se bucura era mult mai grav să te amestece cineva cu chintesența Sistemului, el, făcătorul și desfăcătorul a toate în țara asta, Florian Coldea. Nu, Ponta n-avea nicio treabă, ci Nicușor Dan era „nenorocitul” care s-ar fi întâlnit cu un înalt funcționar al statului democratic, retras la vatră. Atât de puțin ne trebuie pentru a lua o decizie? Ar fi trebuit să-i fie fatale aceste poze?
Am senzația că trăim într-un film prost. Când trebuia să o demonizăm pe Laura Codruța Kovesi pentru ceva, unii și-au adus aminte că dumneaei ca șefă de parchet s-a văzut cu Coldea, șef adjunct la SRI, ba și cu Dragnea, ba și cu un porc tăiat în buna datină românească. Treaba asta nu i-a încurcat pe oficialii europeni să o pună pe LCK șefă la parchetul european. De ce ar trebui să fie devastatoare întâlnirea cuiva un reprezentant de vârf al unui serviciu ca SRI? Au candidat și au activat în democrația originală de după 1989 foști șefi sau șefuți ai serviciilor secrete ale lui Ceaușescu și nu i-a încurcat cu nimic treaba asta. Dacă apărea într-o poză cu prof. Dan Voiculescu la Grivco, ca alți candidați, zicea cineva ceva?
Un șef de serviciu din democrație însă e o bilă atât de neagră că merită construit un scenariu pe marginea ei. Dacă Nicușor Dan s-ar fi văzut cu Coldea ce ar fi putut să facă? Să pună la cale ce? Mult mai gravă mi s-a părut secretomania aia cu donatorii, gafe impardonabile de campanie, decât că te întâlneai cu cineva care ar trebui să producă și să apere secretele unei țări. Dacă omul Coldea se ocupa și cu altceva, trafic de influență, mânării nedemocratice, atunci să plătească după o judecată, dar pur și simplu că te întâlneai cu un șef de serviciu al țării tale, în democrație, este cu nimic mai grav decât să te vezi cu un fost șef de serviciu al unui serviciu secret al SUA devenit președinte onorabil.
Societatea românească vede zilele astea între alb și negru. Între albul proeuropean și negrul unei alegeri Simion sau altor apariții mesianice ori „Great Again”. Ne trebuie mai mult de atât, un proiect, o dovadă de seriozitate, un motiv să ieșim la vot mai mulți în turul doi, un plan pentru mobilizarea a încă două milioane de alegători pe la urechile cărora vâjâie zilele acestea toate gloanțele din lume. O „lebădă neagră” anti-Simion nu va fi de ajuns pentru a rupe rândurile alegătorilor președintelui aproape ales, nici participările sau neparticipările la dezbaterile de final. Mi-e teamă de imaturitatea zonei politice proeuropene și de incapacitatea ei de a trezi societatea măcar acum, când deja e prea târziu.
Nu știu dacă Nicușor Dan va avea mai multe șanse pentru tabăra proeuropeană decât Crin Antonescu. Meciul pare jucat în favoarea unui curent de manipulare colosal, care ne modifică societatea la un nivel atomic, ne duce într-o lume imaginară, în care viața se duce călare pe cai albi, înveliți în eșarfe tricolore, în cântece de bucium, părând să ignore ce urmează: o criză economică devastatoare, război… Poate chiar ajungem să mâncăm gândaci. Sănătoși, de-ai noștri, românești.
Comentarii prin facebook