Bătut cu oul roşu de tată, Boc se răzbună pe mame

Pe vremuri umbla o vorbă prin Banat, iar înainte de a umbla vorba asta prin Banat ea umbla pe la nemţii care au şi adus-o pe aici. Vorba aia înţeleaptă zicea că bănăţeanul face câte un copil ca să nu împartă averea la prea mulţi, să nu fărâmiţeze bunătate de vlagă, pe care cu zgârcenie a agonisit-o. Acum nu se mai poate aplica aşa ceva, lumea nu prea are ce împărţi, iar bănăţeni get-beget care să se mai ia după zicerile bătrânilor sunt tot mai puţini. Şi cum planningul familial ţine mai nou de altceva, decât de datini regionale, bugetul ţării nu mai are bani să finanţeze doi ani de concediu maternal sau paternal la tot românul prolific, prin urmare puterea decide implacabilul: reducerea perioadei de asistenţă la un an. Ştiu, e regretabil, se deteriorează fibra poporului român, teoretic scade populaţia României şi poate că vin şi ungurii peste noi să ne cucerească cu această ocazie. Dacă aş fi şeic prin Emirate, să am petrol şi mulţi bani, aş pune şapte ani de concediu maternal, să-i arăt eu lui Emil Boc cum se conduce ţara asta cu dare de mână. Dar nu sunt şeic şi nici petrol n-am mai mult decât vreo jumătate de rezervor. Prin urmare, mă pun în pielea societăţii civile şi cer zgomotos următoarele:

1) Guvernul să pună mâna şi să construiască cu firmele de partid nu atâtea patinoare şi blocuri pentru intelectualii satului, ci creşe multe, cât mai multe creşe, dotate corespunzător, să aibă mamele unde să ducă copiii după concediul maternal, ca să poată merge liniştite la serviciu bugetar, la multinaţionale sau, de ce nu?, la primărie după ajutorul social 2) Dacă totuşi mai identifică nişte fonduri guvernul, să dea doi ani indemnizaţia de creştere a copilului pentru primii trei copii, să nu se zică lumea că premierul Boc e chiar mamă denaturată, dar nu mai mult, să nu ajungă unele femei să confunde familia cu un program SAPARD 3) Dacă nu vrea să rupă astfel pisica, atunci să dea prin hotărâre de guvern clară, fermă, o normă prin care introduce în nomenclatorul de profesii şi cea de mamă, să aibă o meserie şi săracele femei care îşi planifică sarcina după cum se termină concediul corespunzător mezinului, după caz al 7-lea, al 9-lea sau al 12-lea prunc, dacă bine îşi mai aminteşte, Dumnezeu să le dea sănătate, pentru că aia micii chiar n-au nicio vină 4) Dacă criza se prelungeşte şi creşte numărul mamelor “eroine”, atunci să finanţeze guvernul şcoli, să plătească dascăli şi-apoi să aplice şi legile cu privire la obligativitatea şcolarizării, combaterea, pedepsirea maltratării şi a exploatării copiilor, căci mamă nu eşti numai dacă rămâi gravidă pe cartea de muncă, ci şi dacă oferi copilului tău o educaţie suficient de consistentă pentru ca odrasla să devină folositoare societăţii. Căci altfel ne supărăm că ne vorbesc europenii pe la colţuri despre cât suntem noi de sălbatici şi n-avem cum să-i contrazicem.