Dacă Martin Scorsese ar vrea să schimbe registrul filmelor sale cu gangsteri mai mult sau mai puţin simpatici, mai puţin sau mai mult violenţi, uneori sadici, dar niciodată idioţi, ar trebui să vină în România într-o documentare. Mai exact la Arad, la PSD Arad. Şi ar putea turna o peliculă şi cu mafioţi proşti. Eventual o tragi-comedie.
Ispravnic(ia) DNA de Ziua Internaţională Anticorupţie
„Recunoscând rezultatele înregistrate până în prezent de către Direcţia Naţională Anticorupţie, Agenţia Naţională de Integritate, precum şi alte instituţii şi organisme cu atribuţii în prevenirea şi combaterea corupţiei; Luând act de aprobarea Strategiei Naţionale Anticorupţie pe perioada 2016-2020 de către Guvernul României, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara CONDAMNĂ CORUPŢIA ÎN TOATE FORMELE ÎN CARE SE MANIFESTĂ şi exprimă, în mod ferm, angajamentul de continuare a eforturilor anticorupţie prin mijloacele legale corespunzătoare.”
Şi totuşi, ce a câştigat „echipa câştigătoare” a lui Nicolae Robu?
În ultima perioadă, Nicolae Robu, şeful PNL Timiş, nu iartă nicio ocazie de-a ne vorbi şi-a se lăuda cu a sa „echipă câştigătoare”. O echipă în care el este şi manager şi antrenor şi atacant şi mijlocaş şi… Nu, portar nu este, fiindcă nu-şi asumă golurile încasate. Ei bine, în numele acestei echipe, Robu a tot afirmat că este mai mult decât îndreptăţit să facă tot felul de numiri la conducerile diferitelor instituţii deconcentrate.
„Avem şi noi faliţii noştri”. Cazul Marius Craina: despre ipocrizie şi meritocraţie
Din capul locului, cred că e corectă sintagma „politic a venit, politic pleacă”, atunci când e vorba de numirea/schimbarea şefilor de servicii deconcentrate. Şi asta fiindcă, în 30 de ani, clasa politică nu a reuşit sau nu a vrut să instituţionalizeze un criteriu pe baze meritocratice de numire a acestor şefi. Culmea este faptul că aceiaşi politicieni care spun „politic a venit, politic pleacă”, sunt primii care contestă şi acest criteriu.
Despre care Grindeanu vorbim? Cel cu Ordonanţa 13 sau cel cu Ordonanţa 14?
De fiecare dată când pierd alegerile, pe liderii PSD îi apucă un nemaipomenit dor de reformat partidul. Lucru care, cică, se întâmplă şi acum după cel mai ruşinos rezultat din istorie. De fapt două, că au mai fost şi europarlamentarele. Indiscutabil, PSD are nevoie de o reformare din temelii. Nu de alta, dar pe termen mediu şi lung e în pericol să-şi piardă mai toţi alegătorii. Şi nu fiindcă aceştia s-ar duce la alt partid, ci e o chestiune biologică, potrivit tuturor studiilor privind profilul votantului PSD
Şi scorul contează!
După două săptămâni de campanie, la fel de anostă precum cea dinaintea primului tur de scrutin, dacă excludem derapajele PRM-iste ale Olguţei Vasilescu şi valul de minciuni deversat de PSD, duminică va avea loc marea finală pentru Palatul Cotroceni. Pentru prima dată după anul 2000, când în turul doi al alegerilor prezidenţiale, se confruntau Ion Iliescu şi Vadim Tudor, şi de această dată câştigătorul este deja cunoscut.
„Teleorman Analytica” – strategia de campanie a PSD
Trei mari linii directoare a avut strategia electorală a PSD pentru… realegerea lui Klaus Iohannis preşedinte. Mă refer în special la ultimele zile, după primul tur de scrutin. O direcţie ar fi autovictimizarea candidatului PSD, în special pentru că e „femeie luptătoare”, care se bate cu şapte bărbaţi deodată, mai ceva ca şi „Croitoraşul cel viteaz”. Nu contează acum că Viorica Dăncilă nu este prima femeie din politica românească, însă e prima căreia i s-a pus eticheta de mai slabă de minte.
Florin Cîţu l-a descoperit pe “Al Capone”. Problema e că “Al Capone” l-a neutralizat pe “Eliot Ness”
Interesantă conferinţa de presă de joi a noului ministru al Finanţelor, Florin Cîţu. Nu că multe dintre datele prezentate de el nu erau previzibile. Doar s-a tot vorbit în ultimii ani de modul în care guvernele PSD au devalizat bugetul României, precum devalizau gangsterii băncile în Vestul sălbatic. Interesant este modul în care Cîţu a descrie acest atac la banii românilor. Respectiv, pe modelul grobian al unor patroni care ţin două registre contabile.
Cronica unei bătălii pierdute, în care USR nu trebuia să intre
Indiscutabil, Dan Barna şi USR-PLUS sunt marii perdanţi ai alegerilor de duminică. E drept, asta şi fiindcă exista un orizont de aşteptare foarte mare. Poate mult prea mare şi nerealist, având în vedere unele gafe făcute de Barna şi USR în ultima perioadă. În fapt, principala greşeală a USR-PLUS în cazul acestor alegeri a fost chiar… participarea la ele.
În căutarea DNA-ului pierdut. Proritate a Guvernului Orban
Numirea Guvernului Orban este doar o etapă din lungul drum al revenirii României la civilizaţie, la matca europeană. Un drum început la alegerile şi referedumul din 26 mai, când românii au trântit la vot partidul-stat PSD. Se poate chiar spune că totul a început şi mai demult, în iarna lui 2017, când sute de mii de români au ieşit în stradă împotriva Ordonanţei 13 date de Guvernul Grindeanu.
Tot narcisist rămâne. Când Robu vrea să fie felicitat pentru cadoul otrăvit primit de la viitoarea şomeră Dăncilă
Ce val uriaş de bucurie s-a produs în PNL Timiş, vineri, după ce încă premierul Viorica Dăncilă a anunţat că locaţia potrivită pentru sala polivalentă este cea de lângă stadion, pe care a mizat şi primarul Nicolae Robu. Primar care n-a ezitat să exulte imediat după anunţ, afirmând că este extrem de bucuros şi mai lipsea puţin să-i ridice o odă Vioricăi. Ulterior, înfundându-se în ridicol, printr-o altă postare, Robu a cerşit felicitări de la timişoreni pentru această „realizare”.
Când vezi “Molier”-ul din ochii altuia, dar nu şi “Tela Viv”-ul şi “Letiţia” din proprii ochi
Zilele trecute, Timişoara a fost pusă din nou pe harta băşcăliei din România, după ce o angajată a Teatrului German ar fi cerut adresa de mail a lui Moliere. Povestea a fost făcută publică de timişoreanul Ion Ardeal Ieremia, secretar de stat în Ministerul Culturii. Ţinta este de fapt primarul Nicolae Robu şi modul “meritocratic” prin care numeşte tot felul de oameni în poziţii cheie, în cauză fiind vorba de directorul Teatrului German.
În afară de Victor Ponta, în ţara asta mai înţelege cineva ce vrea de fapt… Victor Ponta?
Nu cred ca politica românească post-decembristă să fi livrat un personaj mai versatil, alunecos, duplicitar şi lipsit de încredere precum Victor Ponta. Din piruetă în piruetă, cu o incredibilă nonşalanţă, Ponta azi critică ce lăuda ieri, iar mâine va înjura ce elogiază azi. Fără să clipească din ochi. Unii spun că e mitoman, dar ăsta e jocul lui public. E drept, uneori poate să ajungă să nu mai facă diferenţa dintre adevăr şi minciună.
Primarul Robu, consilierul, interlopii şi ziariştii
La trei decenii de la momentul în care Timişoara se declara primul oraş liber de comunism, primarul Nicolae Robu decreta Capitala Banatului şi primul oraş liber de interlopi. Se întâmpla pe 16 septembrie, când Robu anunţa ferm:”Timișoara este unul dintre cele mai sigure orașe, nu sunt clanuri interlope aici”. La această concluzie a ajuns probabil, în urma unei analize obiective făcute împreună cu fostul său consilier pe probleme de securitate, Ionuţ Nasleu, avansat şef peste pieţarii Timişoarei.
Timişoara sigură şi fără interlopi. O altă campanie cât o glumă extrem de proastă a primarului Nicolae Robu
Duminică, mai multe persoane din Gătaia, unii părinţi ai unor copii fotbalişti, au venit la Timişoara pentru a-şi încuraja echipa într-un meci cu echipa locală Galaxy. Oamenilor nu le-a trecut prin cap ce o să se întâmple, probabil şi fiindcă au auzit declaraţiile primarului Nicolae Robu că Timişoara este un oraş mai mult decât sigur şi din care lumea interlopă a fost demult extirpată prin eforturile conjugate ale edilului şef şi oamenilor săi de încredere.
Jocurile periculoase ale liderilor USR
Încă de la înfiinţare, Uniunea Salvaţi România şi-a propus să fie un altfel de partid decât cele care ocupau scena politică post-decembristă. Un partid format din oameni noi, pro-europeni, cultivaţi, cu studii temeinice, orientat spre viitor şi dezbărat de metehnele vechilor politicieni. Într-o oarecare măsură chiar anti-sistem, dar nu acel anti-sistem grobian, de grotă promovat de PPDD, de exemplu.
Mizele mai mari sau mai mici ale unor alegeri cu câştigător antamat
De câteva zile a început oficial campania electorală pentru alegerile prezidenţiale, o campanie ţinută însă în umbră de chinurile constituirii unui nou guvern. Oricâţi politicieni şi „analişti” ar vorbi de o confruntare uriaşă, de războaie pe viaţă şi pe moarte, să fim sinceri, principala miză a acestor alegeri nu există. Mai exact, Klaus Iohannis va câştiga la pas un nou mandat, cu oricine ar intra în turul II.
PSD-iştii nu înţeleg, nici în al 12-lea ceas, de ce „i-a lovit trenul”
Cum era de aşteptat, după căderea Guvernului Dăncilă, în PSD a început măcelul. Se caută vinovaţi, se caută cauzele care au dus la acest eşec. Doar faptul că în faţă există o campanie electorală, a salvat-o încă pe Viorica Dăncilă de la mazilire şi o flagelare publică. E adevărat, în spatele uşilor închise, un baron precum Oprişan, până mai ieri unul dintre cei mai servili oameni ai lui Dăncilă, vorbeşte deja de „proasta României”.
„He-he! Make a photo!”
Poate cea mai sugestivă imagine a zilei de de azi a fost aceea cu Viorica Dăncilă, cu faţa lungă şi botoxul căzut, mai bătrână cu vreo zece ani, alături de o Andreea Cozma rânjind, dar nu cu râsetul ei. Incompetenţa şi corupţia, umăr la umăr. O „make o photo!”, vorba lui Dăncilă de pus în ramă. Aceasta este de altfel imaginea reprezentativă a guvernului trântit astăzi în parlament. Incompetenţă şi corupţie
Traian Băsescu, zis şi „Petrov”, ultimul bastion de apărare pentru Viorica Dăncilă şi PSD
Doar câteva ore ne mai despart de votul crucial de la moţiunea de cenzură, prima cu şanse reale de reuşită, după cea din 2012, care a condus la căderea Guvernului Ungureanu. (În 2017, şi cabinetul condus de Grindeanu a fost dat jos prin moţiune de cenzură, dar atunci a fost vorba de o luptă internă în PSD.) Moţiunea de joi poate avea efecte mult mai mari pe termen lung decât simpla dărâmare a Guvernului Dăncilă.
