Merge şi cu leucoplast!

Asistentele de la Spitalul de Copii au lipit cu leucoplastul gura unui bebeluş de două luni. Micuţul se făcuse „vinovat” că plângea prea tare. Mare scofală! Într-o ţară unde copiii sunt prăjiţi la ultraviolete sau de-a dreptul arşi de vii, ce mai contează o gură închisă cu leucoplast? Părinţii să zică bine-mersi că nu i-au băgat un căluş în gură, nu i-au dat vreun somnifer puternic sau chiar nu l-au dat cu capul de pereţi. Să tacă naibii odată! Că doar era aproape miezul nopţii şi lumea vrea să doarmă! La modul foarte serios, în condiţiile în care se zbate sistemul sanitar, asistentele în cauză poate nici nu sunt aşa de vinovate. Cu personal drastic subdimensionat, cu spitale mizere, salarii de ruşine, subfinanţare crasă, sistemul sanitar pare a fi în prag de colaps. Un consilier prezidenţial îşi face un titlu de glorie că nu mai este client al spitalelor din România. Preşedintele trimite medicii şi asistentele în străinătate. Politicienii îşi tratează şi răcelile în clinici din străinătate. Să te mai superi atunci foarte tare pe o asistentă cu 500 de lei salariu pentru un leucoplast lipit pe gură? „Merge şi legat cu sârmă!”, spun românii când fac o treabă pe jumătate, un fuşerai. Acum, toate merg în ţară sub semnul improvizaţiei, al „legatului cu sârmă”. De la guvern şi administraţia prezidenţială până la ultima instituţie a statului, totul se face la întâmplare, la băşcălie. Totul e făcut de mântuială. „Merge şi cu leucoplast!”, pot spune acum angajaţii din sistemul sanitar. Cât va mai fi şi leucoplast, că se ajunge tot la sârmă.