Două clanuri de ţigani s-au bătut în centrul oraşului, făcând recurs la tot arsenalul din dotare: săbii, iatagane, cuţite, topoare, pistoale. Mai e asta o ştire? Sau: A trecut o săptămână fără să se înregistreze războaie între clanurile de ţigani (pardon, ar trebui să scriu romi, sau rromi sau rrromi) din România. Asta da, e o ştire, sau ar fi o ştire dacă s-ar întâmpla. De la Bucureşti la Timişoara şi de la Craiova la Constanţa, România a ajuns să fie terorizată de clanurile ţigăneşti. Şi atâta timp cât preşedintele Băsescu se bate pe burtă cu Bercea Mondialu’, baştanul lumii interlope din Slatina, situaţia o să mai dureze ceva timp. La nivel naţional. Să revenim însă la ce s-a întâmplat sâmbătă la Timişoara, unde două familii de ţigani, Cârpaci şi Vişinel, s-au luat la omor ziua în amiaza mare, fără să fie deranjate prea tare de poliţişti, „comunitari” sau alte organe. Eventual, s-a stat de „şase”. Culmea, e vorba de două clanuri care, de ani buni, îşi fac de cap în Timişoara. fără să le întrebe cineva de sănătate. Şmenuri imobiliare, taxe de protecţie, intimidări, extorcări, şantaje. Puţine infracţiuni din Codul Penal lipsesc de pe cartea de vizită a „cârpacilor” şi „vişineilor”, care au reuşit să împartă centrul Timişoarei, şi nu numai. Sedii de instituţii sau de spitale au ajuns, unul câte unul, în proprietatea clanurilor ţigăneşti, fără ca nimeni să se autosesizeze. „Discriminaţi” la sânge, au ajuns să afişeze pe casele lor pancarte inscripţionate „Aici e casă de ţigani”. Cu ceva timp în urmă, erau să linşeze un prefect. Aşa, discriminaţi cum sunt ei. Evident că au avut sprijin şi din partea autorităţilor, de la angajaţi importanţi ai primăriei, până la cei de la Cartea Funciară, notari, avocaţi, dar şi judecători sau procurori. Şi cred că e la mintea curcilor că acest sprijin n-a fost moca, adică domnii de mai sus n-or fi nişte aprigi luptători împotriva discriminării ţiganilor. De data asta, cică răzbelul ar fi pornit de la faptul că unul din clanuri nu ar fi respectat o decizie a unui stabor ţigănesc. Deci chiar aşa am ajuns? Se ştie că domnilor Vişinel, Floricel, Ghiocel li se fâlfâie de Justiţia română. Nu de alta, dar şi ei fâlfâie cu bancnote prin faţa femeii cu balanţa (tot mai strâmbă în România). Printre altele, se spune despre aceste clanuri că influenţează chiar şi decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi (in)Justiţie. Dar nici staborul „lor” să nu-l respecte? Chiar că s-a ajuns prea departe, şi situaţia nu mai are niciun control. Că despre instituţiile „noastre”, numai de bine
PS. Ştiu că nu este politically correct în a face dihotomie între „ai noştri” şi „ai lor”, dar când sfidezi instituţiile statului, apelând la propriile instituţii, nu putem vorbi de integrare.
Comentarii prin facebook