Din punct de vedere politico-administrativ – dacă putem spune așa – Timișoara se află într-o conjunctură mai favorabilă ca niciodată, mult mai propice și decât în guvernarea CDR. Astfel, primarul are o majoritate confortabilă în Consiliul Local, există o conducere a Consiliului Județean de aceeași culoare politică, bașca un guvern pe aceeași undă. După validarea noului parlament, Timișoara va avea și toți aleșii de aceeași culoare politică. Dacă mai spunem că primarul Nicolae Robu este membru în conducerea centrală a PNL, partid aflat la guverare, am închis un cerc atât de prielnic Timișoarei.
Mulți ar putea crede că, deja au pornit lucrările la două conducte care să lege Capitala de Timișoara. Pe una va veni miere, iar pe alta lapte. Lăsând gluma la o parte, trebuie spus că s-a inoculat oamenilor ideea că doar parlamentarii USL îi mai lipsesc primarului Robu ca să propulseze Timișoara pe o orbită a prosperității veșnice. Acesta a fost și motto-ul campaniei electorale a candidaților USL din Timișoara, avându-l drept cap de afiș pe primar. Primar care, în mod firesc și corect, fiind om politic, s-a implicat foarte mult în campanie.
Și totuși această situație fără precedent poate avea și un revers. S-au creat niște așteptări colosale din partea timișorenilor, mai ales ale celor care au votat USL. Mulți ca procent dintre cei care au mers la vot, puțini comparativ cu numărul total al locuitorilor. Dar asta e o altă discuție, nu îi oprește nimeni să meargă toți la vot. Până acum toate incompetențele, toate neputințele s-au ascuns sub deja legendara scuză că nu ne ajută Bucureștiul. Ba chiar ne urăște. Datele financiare au infirmat întotdeauna aceste scuze, dar ele au ajutat pentru a induce o anumită stare de spirit. N-am fost nici mai avantajați, dar nici mai dezavantajați față de alte orașe din România de calibrul Timișoarei.
Din acest moment, Nicolae Robu nu va mai putea invoca astfel de scuze. Nu va putea invoca nici măcar incompetența guvernanților. (Fie vorba între noi, deja acest aspect se vede din avion cu ochiul liber.) Ce să mai vorbim că mulți dintre proaspeții aleși USL au promis în campanie lucruri care depind de primărie. Robu trebuie să meargă acum după ei să asfalteze drumuri, să facă fântâni, trotuare, piețe, parcări, stații de autobuz, locuri de joacă pentru copii, bănci și mese de șah pentru pensionari, bătătoare de covoare și naiba știe ce s-o mai fi promis.
Dacă Robu crede că, și după aceste alegeri, Bucureștiul va continua să ne miluiască cu niște bani, așa cum s-a făcut în campanie cu stingerea unor datorii la RATT și Colterm, se înșală amarnic. Nici nu sunt prea mulți bani și, în plus, aproape întreaga țară fiind USL-istă, trebuie hrănite multe guri. Putem să așteptăm mult și bine bani de la guvern pentru tot felul de proiecte, mai mult sau mai puțin futuriste, că nu o să-i primim. Chiar și dacă va face lobby noua senzație a politichiei timișene, senatorul Ben-Oni Ardelean, care ar fi cică un mare lobbyst. (Atenție, n-am spus trafic de influență!)
Sunt chiar curios cum vor fi tratate de guvern proiecte serioase care într-adevăr țin de competența sa, cum ar fi șoseaua de centură a Timișoarei. Tare mi-e teamă că nu vor fi bani nici pentru acestea, darmite pentru povești. Ca atare, pentru proiectele Timișoarei, trebuie aplicată tot vechea lozincă liberală „prin noi înșine”. Mai puteam vorbi de proiecte cu bani europeni, dar șefii de partid ai domnului Robu au avut grijă să-și încoarde mușchii debili și să arate Europei că ne doare fix în fund de ea. Iar dacă tot se crede că Bucureștiul ne va ajuta de acum înainte, poate ca un prim semn de bunăvoință, vine cineva de la guvern să facă deszăpezire serioasă în Timișoara, că la nivel local se pare că nu se poate. Așa, ca un test!
Comentarii prin facebook