N-a apucat ayatolahul „nea Nelu” Iliescu să termine primul mandat și jumătate de președinte, că în PSD Timiș se dădea o adevărată luptă a indivizilor membri de partid pentru a scăpa de sarcina nedorită de a candida la Primăria Timișoara. Pentru cei ce văd cum se luptă una ca Firea să rămână primar de mare oraș, o astfel de fugă de funcții în PSD Timiș ar fi inexplicabilă, dar treaba e foarte simplă, deloc complicată. Ei nu fugeau de funcție, de ideea de a fi primar-gestionar al bugetului Timișoarei, ei voiau asta, voiau să aibă toate beneficiile unei astfel de poziții în administrația locală, să aibă mașină bună cu șofer, să aibă slugi și tot felul de yesmeni la dispoziție, fonduri pentru firmele apropiate, nu de asta fugeau ei, ci de falimentul lor politic, fiind limpede că șansele de reușită în fața unui primar în exercițiu ca Viorel Oancea, apoi Gheorghe Ciuhandu sau acum Nicolae Robu erau minimale. La urma urmelor, PSD era PSD, Ciuma Roșie, neocomuniștii, iar Timișoara era Timișoara, orașul proclamației, ce naiba!
Așa au ajuns să candideze oameni ca Mihail Pungă, doctorul Simi Surdan – Dumnezeul să-l odihnească! – Horia Ciocârlie, Ion Răducanu, iar mai aproape Florică Bârsășteanu. Toți s-au dus la vot condamnați de partid. Niciunul n-a mai rupt munții în politică după sacrificiul făcut pe altarul partidului. Singura aromă de victorie pe care PSD a simțit-o pe buze în competiția pentru Primăria Timișoara de când există el ca partid a fost în 2012, când au sprijinit candidatul liberal Nicolae Robu pe listele
USL. Atâta tot. Apoi au revenit spășiți la principala lor preocupare când era vorba de alegeri în capitala Banatului: găsirea unui looser de serviciu. Nu m-a surprins să aflu pe surse că ar fi vorba de Adrian Orza, fostul viceprimar țărănist, fost președinte al PNȚCD Timișoara și fost vicepreședinte în conducerea națională a PNȚCD, e adevărat, mai spre final, când partidul ajungea pe mâna unor agenți imobiliari.
În aceste condiții, de ce ar candida, totuși, Adrian Orza pentru PSD? Bine, el va zice că nu va candida pentru PSD, ci pentru Forța Națională, un PSD mai mic desprins din ALDE. De câștigat nu va câștiga, deși în 2012 a obținut un frumos scor anti-PSD (USL), la urma urmelor. Cu alegeri într-un tur, participarea sa nu va face decât să-i mai dea un mandat lui Nicolae Robu. În două tururi se joacă, dar nu cu el într-o luptă cu actualul primar, ci doar ca arbitru într-o dispută Robu-Fritz pe care nu cred că el o va gestiona, ci partidul, la schimb cu o poziție de consilier local, că de altceva nu poate fi vorba. Păcat, căci eu aș fi fost foarte curios cum ar fi ales Adrian Orza dacă domnișoarele de la presă s-ar fi rugat tare de tot să zică înspre cine ar înclina balanța într-un tur doi.
Căci Adrian Orza este un personaj setat default anti-USR. Îi vede pe colegii și alegătorii lui Fritz ca pe niște neomarxiști, iar el nu pentru asta s-a dus la revoluție ca acum să voteze neomarxiști, ci eventual să candideze pentru ei. Categoric, în timpul liber este și un personaj anti-Robu, nu că n-ar fi existat punți de comunicare când era cazul în consiliul local, dar asta nu era în timpul liber. Una peste alta, părerea lui despre primar este una negativă. Nu știu dacă a zis că edilul liberal ar fi dilimache sau fanfaron, că nu-mi mai amintesc, dar clar îl umflă râsul când aude de dumnealui. Însă asta s-ar putea să nu valoreze foarte mult, decât ca informație de cancan. Adrian Orza era pe vremuri și un timișorean aprig anti-PSD. Militant chiar.
Comentarii prin facebook