În ultima perioadă, se vorbeşte tot mai mult, aproape depăşind fotbalul – mai ales în zona politică, dar şi printre ziarişti – despre Constituţie. „Specialişti” constituţionali apar la tot pasul şi îţi explică cum stă treaba în tot felul de speţe, la modă fiind acum desemnarea lui Ludovic Orban premier, după ce guvernul condus de el a fost demis printr-o moţiune de cenzură. Puţini îşi amintesc însă că aceeaşi Constituţie, atât de mult clamată, are şi un art. 16 la care se spune: „(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege.”
De ce am amintit despre acest articol? Fiindcă, de-a lungul vremii, aceeaşi politicieni cu Constituţia în suflet au creat tot felul de categorii de privilegiaţi, care s-au aşezat deasupra articolului 16. Şi asta începând cu parlamentarii care nu răspund în faţa legii, decât în cazul în care colegii lor îşi dau consimţământul, lucru care se întâmplă extrem de rar. În timp au apărut însă nenumărate de categorii de “speciali”, cadorisiţi cu pensii la fel de speciale, iar nu după universalul principiu al contributivităţii. De-a valma, foşti miliţieni şi securişti, militari ale căror singure războaie au fost cu bateriile de vin, magistraţi, grefieri, parlamentari, primari, aleşi locali, angajaţi ai Parlamentului etc. primesc astfel pensii speciale. Şi poate nici nu s-ar discuta mult pe marginea acestora, dacă nu ar fi şi colosale. Astfel, un “special” primeşte şi de 30 de ori mai mult decât un român care a contribuit 45 de ani la pensie. Ca să nu mai spun că “specialii” pot ieşi la pensie şi la 40 de ani.
Am făcut această introducere pentru a ajunge la o nouă categorie “specială”: ziariştii. În urmă cu două zile, Camera Deputaţilor, ca for decizional, a adoptat un proiect de lege propus de PSD prin care jurnaliştii şi tehnicienii din presă sunt scutiţi de plata impozitului pe venit. S-au înregistrat 174 de voturi “pentru” 2 – “împotrivă’” şi 91 de abţineri. Politic au votat pentru PSD, PMP, UDMR și Pro România şi s-au abţinut PNL și USR. Legea merge acum la președintele Klaus Iohannis pentru promulgare.
Ştirea în cauză a fost tratată cu tăcere de majoritatea canalelor media. (Mă întreb cum vuia presa, dacă erau scutiţi de impozite alte categorii de angajaţi.) Mărturisesc, am auzit despre această lege mai târziu, doar citind o reacţie a lui Dacian Cioloş la adresa ei. E adevărat, cu câteva luni în urmă auzisem de proiect, dar credeam că e o glumă proastă şi care nu are cum să fie luată în serios de onor parlamentarii români. Dar, iată că nu a fost aşa, proiectul fiind concretizat, devenind însă un cadou otrăvit al politicieilor pentru jurnalişti.
Fiindcă această lege nu este nimic altceva decât o încercare mârşavă de compromitere a ziariştilor. Nu este nici măcar o încercare de cumpărare a bunăvoinţei lor, cum au comentat unii, ci pur şi simplu de discreditare. E adevărat, breasla jurnaliştilor nu este prima care obţine aceste beneficii fiscale, pe care le-au mai primit IT-iştii şi constructorii. În primul caz se poate accepta o explicaţie, dorindu-se ca sectorul IT să fie unul de forţă al economiei româneşti. În cazul constructorilor a fost voinţa lui Liviu Dragnea, care deţine şi el o celebră firmă în domeniu. De fapt, în acea perioadă au ieşit pe bandă rulantă acte normative cu dedicaţie pentru Dragnea, fie în zona justiţiei, fie economică. De exemplu, au primit multe facilităţi şi fermele de porci.
De ce să obţină însă şi ziariştii condiţii speciale? E corect acest lucru faţă de alte categorii de angajaţi din economie? Evident că nu. Nu văd niciun argument plauzibil pentru ca jurnaliştii să fie consideraţi mai cu “moţ” decât vânzătorii de pantofi, de exemplu.
De ce spun de discreditare şi cadou otrăvit? Oare cum vor mai putea scrie ziariştii de privilegiile unora, în cazul în care chiar ei sunt „privilegiaţi”? Ar fi o ipocrizie maximă. Cum mai poţi scrie de pensii speciale, atâta timp cât ai ajuns chiar tu „special”? Nu ştiu cine din presă a solicitat această lege, fiindcă probabil au fost demersuri în acest sens. Probabil trusturile mari, multe dintre ele legate ombilical de zona politică, mai ales de PSD. Dovadă că n-am văzut nicio dezbatere pe această temă la marile televiziuni de ştiri. Dar la câte zoaie se revarsă pe la unele dintre ele, nimeni de acolo nu-şi pune problema de compromitere a jurnaliştilor.
Comentarii prin facebook