Ligia Dugulescu, candidat al Mișcării Populare Timiș pentru Senatul României, consideră că implicarea femeilor în politică este esențială mai cu seamă pentru că doamnele pot contribui la eficientizarea unor programe sociale, de educație sau sănătate și pentru sprijinirea tinerilor.
Provine dintr-o familie în care s-a făcut politică mai tot timpul. Tatăl Ligiei Dugulescu, pastorul Petru Dugulescu, una din figurile marcante ale Revoluției din 1989, a fost deputat din partea PNȚCD între 1992 și 2000, iar fratele Marius Dugulescu a fost deputat între 2008-2012. Ligia Dugulescu este însă cunoscută mai cu seamă pentru implicarea în domeniul social, fiind președinte al Asociației Evanghelistice și de Caritate „Isus Speranța României” Timișoara. La alegerile din 6 decembrie, Ligia Dugulescu candidează pentru o funcție de senator din partea Partidului Mișcarea Populară Timiș.
Ce vă atrage la politică?
Am văzut de-a lungul timpului ce diferență mare poate să facă un om la locul potrivit și de aceea cred că este foarte important să avem oameni care să reprezinte bine județul din care provin. Acum a sosit un moment în care mergând în Senat aș putea să ajut județul meu, orașul meu. Aș putea să ajut oamenii. Îmi pasă foarte mult de viața oamenilor și mi-ar plăcea să pot să fiu o voce a lor acolo, să îi reprezint în așa fel încât ei să știe că oricând au un om care le ascultă problemele și împreună căutăm soluții.
Care au fost valorile care v-au apropiat de Mișcarea Populară?
Este pentru prima dată când fac politică, dar în 2016, când fratele meu, Marius Dugulescu, candida pentru Primăria Timișoara m-am implicat în campanie ca voluntar. Apreciez foarte mult faptul că în Mișcarea Populară există o deschidere pentru ca oameni cu valori creștin-democrate să vină alături. Îmi place că oamenii care vin în PMP pot să își spună cuvântul, să vină cu inițiative și că e un partid care luptă pentru poporul român, pentru a păstra valorile creștin-democrate. Mi se pare foarte important să avem voci care să protejeze familia, libertatea, credința, să lupte pentru o viață mai bună la nivel local pentru oameni, astfel încât deciziile de la București să aibă un impact pozitiv asupra vieții oamenilor. La București se iau decizii atât de importante, iar noi trăim toți cu consecințele acelor decizii și de aceea, având această oportunitate, mi se pare important să particip.
În ce măsură credeți că românii mai au credință, respectiv încredere în clasa politică?
Știu că nu mai au. Și eu am fost dezamăgită, îi înțeleg și pe ceilalți care sunt dezamăgiți. Eu nu vreau să aibă credință în oameni, ci să dea o șansă unor oameni care pe plan local nu i-au dezamăgit și care pot să facă diferența acolo. La un moment dat, alegerile tot vor avea loc, oameni tot vor merge la București și atunci e absurd să spunem că nu ne mai interesează ce se întâmplă în domeniul acesta. Dacă nu mergem la vot, aleg cei care merg la vot. Eu vreau să încurajez oamenii să dea o șansă unei echipe noi pe care PMP Timiș o are și eu le spun că este o echipă formată din oameni extraordinari, care nu au mai făcut politică, care sunt motivați de aceste principii ale creștin-democrației, care sunt profesioniști în domeniile lor de activitate și care au o viață normală și își doresc să îmbunătățească viața celor din județ. Nu aș putea să recomand niciodată ceva în care nu cred. Eu cred în echipa noastră. Mulți dintre oamenii din echipă au fost plecați și dincolo, au învățat foarte mult de acolo, pentru că cei care au călătorit sau au lucrat în străinătate știu cât de mult îți schimbă mentalitatea această experiență. Când vii înapoi, te gândești tot timpul la soluții. Ce ai putea să faci mai bine pentru țara ta? Cum ar putea funcționa lucrurile diferit și la noi dacă am aplica anumite lucruri de acolo?
Ați trăit și dumneavoastră în străinătate…
Am fost 9 ani și jumătate în SUA. Acolo am făcut Facultatea de Psihologie și de Biblie, am muncit acolo. Am făcut multă consiliere în centre de criză pentru fete care rămân însărcinate sau femei cu sarcină nedorită. Mi-a plăcut foarte mult. Viața de acolo m-a pregătit foarte mult pentru viața ce urma să vină când m-am întors în România. Nu știam eu vreodată că voi lucra cu copii orfani, cu copii abandonați, cu bătrâni, cu săraci. Am fost pregătită să slujesc în orice domeniu trebuia. De când am venit în țară l-am ajutat pe tatăl meu cu Asociația Isus Speranța României, neștiind care va fi traseul meu.
Nu v-ați gândit niciodată să rămâneți în SUA?
Când am plecat în America, tata a ajutat și alți 22 de studenți români să meargă acolo la studii. El ne-a rugat să promitem de când am plecat că ne vom întoarce. Doar o parte dintre noi s-au întors în România. Dar eu de când am plecat am știut că mă voi întoarce. Normal că atracția era mare. Deja acolo aveam o viață foarte bună, lucram, în ultimii ani, pentru o familie de multimilionari. Viața noastră era perfectă, dar împlinirea sufletească nu ți-o dau lucrurile materiale. Ele sunt importante, dar vine o vârstă când îți dai seama că e timpul să dai înapoi: ai primit mult de la Dumnezeu, dar nu e suficient să le păstrezi doar pentru tine. Trebuie să te gândești cum poți să influențezi prin tot ceea ce tu ai acumulat viața tuturor celor din jur.
Unde vă vedeți în Senatul României? În ce comisie vă doriți să activați, ce proiecte ați susține?
Eu cred că mai aproape de sufletul meu ar fi Comisia pentru protecția socială. Educația mă interesează. Dar cred că în momentul în care aș ajunge acolo aș realiza unde e locul meu. Știu doar că oriunde aș fi, mi-aș face treaba foarte bine. În domeniul social, cred că ar trebui să existe un parteneriat real între autorități și ONG-uri. În loc să petrecem 80% din timp doar scriind hârtii, am putea să găsim soluții pentru a simplifica partea asta birocratică și a petrece mai mult timp cu beneficiarul. Sunt multe detalii. Felul în care se licențiază, felul în care sunt aplicate standardele în România, preluate din UE, dar noi nu avem nivel ridicat de trai, noi nu putem să avem aceleași pretenții ca să poată funcționa ceva. Aș merge foarte mult pe măsuri de prevenție a abandonului copiilor pentru că sunt mulți părinți care dacă ar fi ajutați la greu nu și-ar abandona poate copiii. Cred că și abandonul școlar poate fi foarte mult prevenit mai ales la nivelul primăriilor de sate.
Care credeți că este rolul femeii în politică?
Societatea noastră încă are de parcurs un drum mai lung în a respecta o femeie și în a o vedea într-o funcție de leadership, dar cred că femeile au dovedit că sunt capabile și importante în a fi parte într-o organizație. Pentru că femeile văd detaliile, au o altă experiență de viață. E un lucru bun ca în Parlament să existe femei mature, cu experiență de viață pentru că oricine ajunge acolo poate să fie furat de peisaj și să uite de cine l-a trimis acolo. A merge în Parlament este și un risc pentru foarte mulți. Mă refer la ideea că ai ajuns la cel mai înalt for în stat și e important să păstrezi echilibru în toate. Femeile pot să aducă o mare contribuție acolo unde se află. Noi, ca mame, putem să gândim legi care să fie în favoarea familiei, a tinerilor, a copiilor. Valorile pentru viață, pentru demnitatea umană.
Aveți mentori în politica românească sau poate peste hotare?
În America sunt câțiva congresmeni pe care i-am cunoscut personal și pe care îi am ca modele. Sunt și în România oameni pe care îi respect pentru luările lor de poziție. Spre exemplu, când a fost cazul cu familia Bodnariu, am apreciat foarte mult faptul că deputatul Ben Oni Ardelean s-a implicat, împreună cu Titus Corlățean. Erau din partide diferite, dar vedeți că omul face diferența. În Bihor este Florica Cherecheș, o femeie cu valori creștine, o prietenă care într-adevăr în anii în care a fost acolo a adus cinste Bihorului în reprezentare. Sunt oameni care încă luptă pentru normal, pentru frumos și pentru o Românie mai bună. Generațiile următoare, dacă nu vor avea modele, va fi un vacuum mare. În inima omului există un gol care trebuie umplut cu ceva: dacă nu îl umpli cu Dumnezeu și cu modele bune, cu credință, altceva va fi pus acolo. Dacă tinerii și copiii nu au modele s-ar putea ca direcția lor să fie una distructivă și ar fi păcat.
Există acest pericol?
Da! Odată cu libertatea au venit și foarte multe lucruri care nu sunt bune. Omul are acum mai mare tentație în jur. Un tânăr, acum, e bombardat cu informație, cu imagini. E foarte important ca tinerii să aibă modele sănătoase, pentru că dacă un copil crește fără să aibă niște granițe nu are stabilitate. Vedem partea asta de educație care se vrea în România, în care sunt bombardați cu informații care la început nu o să facă sens, dar dacă se vor preda în școli, mintea lor va fi tulburată. De exemplu, ideologia de gen. Mi se pare foarte grav să introduci această ideologie de gen în educația copiilor. Cred că este lucrul principal care mă motivează să nu stau deoparte. Se vrea să se ajungă acolo unde părintele să nu mai aibă nimic de spus. În momentul de față, religia, studiul Bibliei este opțional. Părintele trebuie să își dea acordul. Așa ar trebui să fie oricare altă materie, cu atât mai mult această educație care îl smintește într-un fel de cap, pentru că îi dă peste cap orice normalitate. Noul normal nu există. Normalul e unul singur. În momentul la care unui copil de 4, 5 ani tu începi să îi pui în minte îndoială despre identitatea lui… Dacă lăsăm lucrurile să se deruleze fără să existe niciun fel de opoziție, o să trăim niște drame. În America se întâmplă acum, la 8 ani, la 12 ani că vrea să își facă schimbare de sex, că el este confuz și nici nu mai trebuie să ți se ceară acordul ca părinte. Asta mi se pare un abuz imens și nu cred că vreodată ar trebui să permitem ca statul să treacă peste decizia părinților în privința copiilor lor.
Ce părere aveți despre o potențială vaccinare obligatorie?
Nu sunt de acord cu ea. Din nou, ține de libertatea de alegere a individului. Cu pandemia asta oricum ni s-au limitat foarte mult drepturile și în numele acestui virus nimeni nu a mai putut să scoată niciun cuvânt sau să fie revoltat pe orice măsură care s-a dat, dar deja când cineva decide ceea ce se injectează în corpul tău, indiferent dacă ei consideră că este bun sau nu, ei pot să educe oamenii, dar omul trebuie să aleagă. Altfel, devenim niște roboți care pur și simplu vom trăi și altcineva va decide orice lucru este bun sau rău pentru noi. Cred că trebuie să ne păstrăm integritatea, demnitatea și libertatea. E foarte important să luptăm pentru libertatea noastră ca să nu ne-o pierdem.
Care este semnificația sloganului „Mai mult cu mai puțin”?
Putem realiza multe lucruri cu mai puțin, dacă ne pasă. Putem să avem lucruri de mare calitate cu mult mai puțin. În prezent se cheltuie sume imense pentru lucruri care nu se regăsesc în bunăstarea poporului român. Putem aplica sloganul acesta în toate ariile vieții. Calitatea e mai importantă decât cantitatea în toate privințele. Noi în România avem obiceiul să complicăm totul. Lucrurile trebuie simplificate. Și vom realiza multe lucruri cu puțin, în sensul că facem lucrurile cu înțelepciune. Trebuie să avem o gândire mai logică și legată pentru că sunt unele fragmentări între lege și impactul pe care îl are în viața cetățeanului.
Comandat de PMP Timiș. Executat de SC AHY Office SRL. Cod mandatar financiar: 11200012.
Comentarii prin facebook