Dacă ar fi câștigat o slujbă la privat în urma alegerilor de anul trecut, Dominic Fritz ar fi venit, ca orice manager preocupat, cu o echipă de colaboratori cu care simțea el că-și poate face treaba. Și nu mă refer la consilierii personali cu care-și bea cafeaua dimineața, ci la șefii de structuri din instituție. E, la stat nu merge așa. Statul asigură funcționarului o protecție despre care se spune că doar ieșirea la pensie sau o întâlnire neprevăzută cu Sf. Petru o mai înlătură, fără riscul ca o instanță să întoarcă din drum decizia respectivului șef de administrație locală sau centrală.
Așa e și la alții, dar nu sunt convins că în România scopul unei legi este întotdeauna același ca în țara care ne-a furnizat modelul. Teoretic, da, e pentru protecția unui bun meseriaș. Ce ne-am face dacă un bun priceput la ceva ar fi schimbat când vine un alt partid la putere? Să zicem un Mugur Isărescu, veșnic guvernator al Băncii Naționale, că nu-mi vine acum alt nume de mare meșter, deși pe acesta nu legea cred că l-a apărat, ci o altă instituție veche de tot. Dacă atunci când nu mai are bani o guvernare se va gândi să schimbe politica monetară, să jongleze cu inflația ca să mărească pensiile? Ce facem atunci? Punem pe Veorica Dăncilă șef și rezolvăm situația? Nu, nu facem asta.
Dar care ar fi Isărescul nostru în Primăria Timișoara? Chiș Culiță pare așa mai vânos și fotogenic pe șantierele orașului. Legea l-a protejat și pe el prin Tribunalul Timiș, cel care a suspendat organigrama nouă a primarului Fritz. Întrebarea care se pune e dacă noi ar trebui să condamnăm un primar că are curajul să încerce o reformă de acest fel? Sau să-l lăudăm? Că are curajul nu-l condamnăm, dar merită condamnat pentru faptul că are curajul să facă ceva prost, necopt, nepregătit, cu juriști care au mai gafat și cu alte ocazii, dacă e vorba de cei ai instituției de pe CD Loga nr. 1.
De pildă, primarul Nicolae Robu nu a avut curajul să-și facă curățenie în organigrama funcționărească. A mers mai departe cu oamenii de încredere ai lui Gheorghe Ciuhandu, ceea ce l-a conturat ca un edil care a bătut palma cu aparatul, iar parțial asta s-a văzut înmodul de lucru ușor inegal cu care a fost tratat pălmașul și unii întreprinzători mai vioi de felul lor când veni vorba de eliberarea de autorizații. Dar n-a dat cu capul în grindă pe tema asta. A dat dumnealui cu capul în grindă în problema fotbalului, în problema supraimpozitării imobilelor lăsate în paragină, dar măcar nu s-a băgat acolo unde nu se poate, la Chiș Culiță.
Acum vine primarul Fritz să spună că suspendarea organigramei propuse de el vine parțial pe procedură. Bun, și? Ce dacă e pe procedură? Adică nu e pe ceva consistent, de-adevăratelea, ci pe niște chichițe ce aparatul lui juridic le-a ignorat din prostie sau din viclenie, tocmai pentru ca hotărârea să fie atacabilă. De unde avem noi, alegătorii, convingerea că „episodul organigrama” nu se va mai repeta și cu alte ocazii? Acest gen de bâlbe îți demontează toată credibilitatea, domnule primar, iar fără credibilitate în politică ești mort cel puțin într-o anumită parte a vetrei electorale.
Comentarii prin facebook