Discutând cu oameni din Timişoara, mai mult sau mai puţin simpli (taximetrişti de exemplu), dar în mod cert mai puţin familiarizaţi cu meandrele politicului, am putut afla una dintre marile lor nemulţumiri. Şi anume că politicienii locali din varii partide nu colaborează pentru – îmi displace acest clişeu, dar ei chiar aşa o spun – „binele Timişoarei”. Şi nu e doar o nemulţumire, ci o adevărată imposibilitate de-a înţelege de ce merg aşa lucrurile. Ce poţi să le spui? Că lucrurile nu sunt chiar aşa simple, că politica e niţel mai complicată, are acorduri fine, mai greu decelabile pentru „neiniţiaţi”? Nu ştiu dacă astfel de oameni merg sau nu la vot, dar poate nici nu contează. E treaba partidelor să discute cu ei, nu ştiu dacă o fac, şi să-i atragă la urne. Şi în primul rând să discute cu ei.
Dar pe fond, aceşti oameni, brutal cum o spun, chiar au o dreptate. În cazul de faţă, Timişoara, prea multele contradicţii (dispute) politice nu duc în niciun caz la dezvoltare şi progres, precum în dialectica materialistă, ci la stagnare. Nu sunt printre cei care susţin că e nevoie de o mare înţelegere între partide, ar fi o imensă prostie. Vorbesc doar despre mari proiecte alte Timişoarei, care ar trebui susţinute de toată lumea: spital regional, stadion, sală polivalentă, clinică oncologică etc. Poate dacă fostul primar Nicolae Robu nu se războia cu PSD pentru amplasamentul sălii polivalente, de exemplu, astăzi poate erau demarate lucrările la acest obiectiv. Poate…
Mi-am amintit despre aceste lucruri odată cu noul mare conflict între PNL şi USR pe marginea Agendei Culturale care a căzut la votul din Consiliul Local. Nu ştiu dacă mai trebuie spus dar, oficial, cele două partide formează (încă) o alianţă la nivel, pactul de colaborare nefiind denunţat de niciuna dintre cele două părţi. Imediat după vot a început un taifun de replici (comunicate de presă, postări pe Facebook etc.) între „parteneri”, inclusiv cei doi viceprimari ai Timişoarei, Ruben Laţcău (USR) şi Cosmin Tabără (PNL) atacându-se reciproc. De parcă nu ar forma o echipă. Sau aşa ar trebui să se întâmple.
Astfel, USR-iştii i-au catalogat pe PNL-işti drept „gropari ai culturii timişorene”, „iresponsabili”, „meschini”, „politicianişti”, menţionând că evenimente importante precum Ruga Timișoarei, Festivalul Inimilor, Ziua Timișoarei ş.a. nu se vor mai desfăşura din cauza partenerilor de coaliţie. De cealaltă parte, PNL invocă absenţa dialogului şi lipsa de transparenţă a celor din USR, care n-au prezentat Agenda în comisiile de specialitate. Şi că tot nu mai au vreo treabă de multă vreme cu liberalismul, PNL-iştii invocă şi motive religioase şi, nu în ultimul rând, îşi amintesc şi de o manifestare LGBT din vara anului trecut. Aici mai trebuie spus că există la nivel naţional o percepţie despre USR-işti, mai pronunţată în rândul electoratului PNL spun studiile, că sunt prea puţin dispuşi la înţelegeri, colaborări, compromisuri. Lucru pe care marşează se pare şi la nivel local cei din PNL.
Sigur, precum în povestea cu rabinul, poate şi USR are dreptate, şi PNL are dreptate. (Sau poate nimeni.) Dar ce să înţeleagă oamenii despre care am vorbit la început, atâta timp cât actanţii politici loacli nici măcar o agendă culturală nu pot promova? Cum vrei să colaboreze aceşti oameni pentru proiecte mult mai importante, atâta timp cât nu ajung la o soluţie într-o astfel de chestiune? Care nici măcar nu are conotaţii doctrinar-politice. Repet, poate politicienii care conduc administraţia locală ar trebui să ia contact mai mult şi mai des cu glasul străzii. Altfel, cine câştigă din aceste veşnice scandaluri PNL-isto – USR-iste? În mod cert, nu timişorenii. În schimb, politic, există şi câştigător. Ghici, ciupercă, cine-i!
Comentarii prin facebook