Dacă vreun faraon se gândea să ridice o piramidă la Timișoara, sigur reușea în demersul său mult mai repede decât primarii Viorel Oancea, Gheorghe Ciuhandu, Nicolae Robu sau Dominic Fritz, alți administratori locali și județeni, să facă o parcare în centrul orașului. Putem discuta și despre strategie, dacă e bine să le dai oamenilor parcări să se ducă să vadă porumbeii, după ce-și lasă mașina legată cu frânghia de intrarea în Operă. Dar asta e altă discuție și nu dezangajează edilii de aceste nereușite din programele lor electorale.
Deși nu-i obliga nimeni să mintă, cam toți cei care au gospodărit orașul acesta au spus că vor să facă parcare ba în parcul Brătianu, ba în față la cinema Studio, ba la Popa Șapcă, ba sub parcul Botanic, ba la comisariatul militar de lângă hotel Timișoara. Nu s-a întâmplat nimic, firește. Ne-am întrebat apoi dacă chiar asta vrem, să ducem mașinile spre centru. OK, nu vrem asta, dar un turist tot ar vrea. Ce facem cu el? Unde parchează dacă nu mai găsește loc la Finanțe?
Trecem printr-un scandal în administrația locală și județeană ce numai pe vremea ping-pongului cu sala polivalentă am mai avut. Consiliul Județean Timiș vrea să construiască o parcare pe locul fostului comisariat militar, dar la terenul de care dispune ar mai adăuga o bucată de peste 500 mp aflată în proprietatea primăriei. Primăria ezită să înstrăineze acel teren de frică că CJ Timiș ar minți și ar deturna acel bun imobiliar spre alte obiective, iar din aceste temeri excesive ne putem alege, ca de atâtea ori, cu praful.
Nici n-are importanță dacă CJT va vrea să facă pe un teren aproape viran din centrul orașului o parcare care nu se va umple niciodată, un alt hotel, un aprozar sau un bazin de înot. Firește că ar fi bine să fie gândită această investiție, dar orice considerat util orașului este mai mult decât un teren gol, dincolo de elementul estetic. Cearta asta nu e orice ceartă.
Când doi politicieni ce concurează pentru cea mai importantă poziție în societatea respectivă se păruiesc în public nu vă așteptați să iasă ceva bun. De multe ori aflăm după rezolvarea unor situații că primarul Dominic Fritz sau președintele Alin Nica au făcut un drum cu succes la București, la nu știu care minister. Ba că au negociat și au rezolvat una sau alta. Când se ceartă public și se invită ostentativ la ședințe de plen să spună „dușmanul” de ce nu vrea binele timișorenilor, atunci să ne așteptăm la un spectacol cu puncte câștigate și puncte pierdute de o parte sau alta, nu la binele cetățenului.
De exemplu, primarul Dominic Fritz nu are decât de pierdut din subiectul cu parcarea, iar Alin Nica știe lucrul ăsta. Nu numai că îl știe, dar apasă pe pedală și scoate subiectul pe bună dreptate în ochiul public. „Noi, liberalii, vrem să facem un lucru ce nu l-a făcut nimeni în zeci de ani, dar uite că primarul progresist refuză să ne ofere toate condițiile”, ar putea suna retorica CJT-ului. În locul președintelui Alin Nica aș plusa și mai tare, zicând că Dominic Fritz e pe o labă cu „Frații Cristescu”, patronii unui hotel cu parcare scumpă vizavi și nu vrea concurență pentru aceștia în zona ultracentrală a orașului.
Sau pur și simplu aș spune că USR are interesul ca realizările cam firave, de altfel, ale liberalilor la CJT să nu cuprindă și această parcare. Facilitând reaprinderea unor vechi obiceiuri prin care părțile politice să se blocheze pe viitor și la proiecte de care municipalitatea ar fi direct interesată, iar județul sau grupul liberalilor din CLT să tot arate pisica moartă aruncată acum peste gardul comisariatului militar ce veșnic n-o mai deveni parcare.
Comentarii prin facebook