Mă frământă întrebarea dacă fostul primar Nicolae Robu este atât de îndurerat de faptul că Timișoara ar fi dominată de concepte de dezvoltare inspirate din societatea germană sau vorbește de „Colonia Timișoara” în mod regretabil doar pentru a câștiga puncte în lupta electorală cu neamțul Dominic Fritz. Firește că mă obsedează și întrebarea pusă de colegul Ino Ardelean despre ce-ar fi atât de grav dacă Timișoara chiar ar fi astăzi o colonie germană, după ce mai bine de o sută de ani ne-am făcut o temă de marketing regional din genetica noastră socială mai degrabă de tip german decât una de tip balcanic, comparativ cu alte zone ale României.
Șpaisul despre care ne place să spunem că bănățeanul încă îl are plin cu bucate de la porcul tăiat cu un an în urmă și până la rânduiala în muncă și resurse specifice neamțului sunt părți din brandul de care suntem atât de mândri, ca locuitori ai capitalei Banatului. Cu siguranță că Nicolae Robu, cât a fost primar două mandate, a primit oaspeți cărora le-a povestit cu mândrie despre premierele Timișoarei, uitând astăzi că 99% dintre acestea au fost făcute în perioada administației austriace sau în cea maghiară, în timpul monarhiei duale. Dacă te întrebi astăzi ce au lăsat austriecii „coloniei Timișoara” un istoric îţi răspunde simplu: totul.
Înainte de cucerirea austriacă în 1716, Timișoara era un caravanserai pe lângă un fort militar, o mlaștină redată dezvoltării prin asanarea făcută de austrieci. Da, atunci în Timișoara se vorbea mai mult germana, apoi maghiara, explozia industriilor manufacturiere a adus evreii ca majoritari în clasa proprietarilor, e adevărat, fiind minoritari, românii nu aveau glasul lui Nicolae Robu de acum să se plângă de câte au făcut austriecii bune și cu ce profituri pentru ei, căci nimeni nu face ceva doar din rațiuni umanitare. Și nu e nimic rău în asta.
Astăzi, economia Timișoarei este competitivă, în topul aglomeraților urbane din România, și prin investiții germane. Am putea spune că ne-au „colonizat” economic, iar noi ne lăudăm și cu asta până se trezește Nicolae Robu să o ia pe arătură. Competiția cu Clujul o susținem cu industria auto germană, austriacă, olandeză, italiană, franceză și nu numai, afaceri pornite la Timișoara tot cu gândul la câștig din partea inițiatorilor. Asta înseamnă colonizare? Oare Petroșani e „colonizat”? Nu e colonizat și din această pricină locuitorii de acolo se plâng și-și pierd speranța într-o viață mai bună. Cum ar arăta Timișoara mândră și necolonizată, ca Petroșaniul, sub administrarea unui primar ca Nicolae Robu?
Timișoara așa s-a dezvoltat ca o „colonie”, iar noi ne lăudam cu asta, cu mezelurile făcute după cum am învățat de la șvabi să le facem, cu ordinea din curțile lor și cu înclinația asta spre eficiență și consumul cumpătat al resurselor, zgârcenia bănățeană, ar zice-o unii. Timișoara de astăzi este altfel, dar tot ne place să spunem că aici există toleranță, multiculturalism acumulat de-a lungul sutelor de ani, o parte din Europa, și asta mai degrabă grație perioadei „coloniale” decât pentru ce s-a întâmplat după. Asta nu are legătură nici cu Nicolae Robu, nici cu Dominic Fritz. Nicolae Robu se leapădă însă de tot ce scrie istoria despre Timișoara pentru foarte puțin, pentru un pumn de voturi. Merită?
P.S. De pe coasta Portugaliei și până la coasta ruptă a soției lui Gheorghe din Vaslui, în orice loc al lumii europene civilizate (din care cu chinuri facem parte) oferirea de bani de către candidat în zi de alegeri ar fi fost subiect de imens scandal cu iz penal și imoral. Numai la turci și în alte țări ale lumii a doua, a treia și-a patra acest gest de-a oferi 10 dolari pare ceva normal. Ne mai supărăm atunci că suntem „colonie” sau ne uităm mai atent care ne-ar fi variantele?
Comentarii prin facebook