Cazul azilelor de exterminare din Voluntari, transformat aproape într-un fenomen gen „lebăda neagră” în politica românească, a avut darul să dea jos toată poleiala unsă cu mir de pe feţele clanului Firea – Pandele, lăsând să se vadă o nesfârşită hidoşenie şi mult, foarte mult jeg. S-a văzut că în spatele icoanelor pupate şi a zăngănitului de cruci se acund un imens cinism, impostură, nepăsare, minciună şi o crasă lipsă de compasiune. Fiindcă mai întotdeauna credinţa exhibată şi zbierată cu neruşinare ascunde atrocităţi. Adevăraţii credincioşi poartă credinţa în intimitate, nu o urlă cum se face în târg ca să vinzi o vacă. E şi cazul adevăratului patriotism, de altfel, afişat cu tot mai mare indecenţă la tot pasul.
Faptul că Ştefan Godei, torţionarul lagărelor morţii, a fost şi şofer la cabinetul Gabrielei Firea, după ce a lucrat şi la Primăria Capitalei, dar şi la clubul FC Voluntari, jucăria lui Pandele, nu mai lasă PSD-ului decât infime manevre de mutare. Un PSD care a făcut până acum scut în jurul lui Firea. Nu ar fi nicio problemă, dar Firea a urlat tot timpul că nu-l cunoaşte pe Godei, adică unul dintre cei trei-patru angajaţi ai cabinetului său. Şi pe care nu putea să-l angajeze decât ea personal. Într-o ţară normală, Firea ar fi terminată politic, singura ei problemă de acum încolo fiind aceea dacă va putea dribla puşcăria, după modelul în care a prostit atâţia oameni până acum.
Ca să nu vorbesc de felul în care a gestionat scandalul: dincolo de minciuni şi fără un cuvânt de compasiune pentru victimele din Voluntari, şi-a pus ţăţeşte mâinile în şold, ameninţând cu procese pe toţi cei care mai vorbesc de prea-cuvioasa sa persoană. Dar e treaba PSD-ului, să se spele pe cap cu ea, iar dacă vor neapărat să piardă Primăria Capitalei să meargă pe mâna ei. Oricum precuviosul securist şi infractor Dan „Felix” Voiculescu a anunţat că partidul său de buzunar şi şantaj va susţine candidatura ei. Un lucru e clar, Firea a pierdut deja alegerile de anul viitor, dacă va avea nesimţirea să candideze.
Trec acum la un „Firea” al Timişoarei. Ticăloşia maximă este să pui semnul egalităţii între exterminarea în masă de la Voluntari şi drojdia expirată dintr-un cămin pentru oamenii străzii din Timişoara. O ticăloşie mult repetată în ultimele zile cu scopul de-a ridica o perdea de fum în jurul Gabrielei Firea. Repet pentru nu ştiu câta oară, la Timişoara nu e vorba de un cămin de bătrâni, ci de un stabiliment unde, temporar, oamenii străzii, mulţi dintre ei bolnavi, găsesc o un acoperiş deasupra capului şi o masă caldă. Şi mai important, fără să primească un leu de la bugetul de stat. Centrul este administrat de Fundaţia Timişoara ”89, cea mai veche fundaţie umanitară din Timişoara, al cărei preşedinte este scriitorul Petru Ilieşu, unul dintre cei mai inimoşi şi altruişti timişoreni, personaj emblematic pentru societatea civilă timişoreană postdecembristă. Nu insist, centrul nefiind perfect a fost închis în urma unor controale comandate de premierul Marcel Ciolacu şi coordonate în teritoriu de prefectul Mihai Ritivoiu. În spiritul adevărului, trebuie spus că, potrivit informaţiilor ulterioare, Ritivoiu a fost jenat de excesul de zel stahanovist manifestat de aparatcicii din jurul său, în principal cei de la OPC, dar nu putea să facă nimic, fiindcă ar fi fost pârât la rândul lui.
Societatea civilă timişoreană, intelectuali, scriitori, universitari etc. au dat un exemplu de solidaritate exemplară în jurul acestei fundaţii, demonstrând că spiritul Timişoarei n-a apus. A fost însă şi o excepţie, susţinătorii fostului primar Nicoale Robu, constituiţi într-un grup pe Facebook, cu mult tupeu denumit Like Timişoara. În două postări, centrul lui Petru Ilieşu este catalogat drept „căminul terorii”, făcându-se comparaţie cu stabilimentele morţii din Ilfov.
Sigur, Robu şi-a spus şi în trecut că nu are nevoie de elite, având un lung război cu intelectualii timişoreni, pe care i-a catologat „nulităţi” şi „lichele ahtiate după bani”. Probabil s-a gândit că atât timp cât îl are pe Ionuţ Nasleu şi odată cu acesta interlopii din oraş, mari aspiratori de voturi, nu are nevoie de elite. Şi a fost umilit în alegeri aşa cum niciodată n-a mai fost umilit un primar în funcţie.
După ce şi prefectul Ritivoiu s-a retras din acest scandal, Robu a rămas singur în tranşeele războiului împotriva Timişoarei, precum soldatul japonez din al II-lea război mondial. Disperarea în tabăra lui Robu este cu atât mai mare, cu cât ultimul barometru privind calitatea vieţii în Timişoara a venit cu multe cifre pozitive pentru administraţia Fritz. De aici şi dezorientarea de curcă beată.
Precum un jucător de poker, Robu a băgat „all in” pe ultima sa carte. Respectiv, se pare că nu mai mizează pe votul timişorenilor mândri de oraşul lor, ci pe al netimişorenilor, cei care nu au nicio legătură cu valorile acestui oraş, fie ele culturale, istorice etc. Un jucător prost de poker însă, fiindcă toţi de la masă văd că are o carte slabă şi merge la cacealma.
P.S. În fapt, Robu a luat calea împotriva valorilor Timişoarei mai demult, de când a luat-o pe miriştea naţionalimului de grotă şi se războieşte cu imperialismul şi Oculta Mondială.
Comentarii prin facebook