Micul Caţavencu

Copilul teribil al politicii româneşti, l-am numit aici pe Victor Ponta, face ce face şi, periodic, îşi scapă „producţiile” nazale în fasole. Tare în gură, mărunt în fapte, Ponta devine pe zi ce trece un trăncănitor de profesie al politicii dâmboviţene. „Fostul procuror care în viaţa lui n-a prins pe nimeni, nici măcar pe Traian Băsescu” (caracterizarea îi aparţine colegului de alianţă, Crin Antonescu) a pus-o, în decurs de două-trei zile, de câteva gafe măreţe. Ziua de luni, 13 decembrie, a fost o zi care a mai devoalat câteva aspecte din caracterul flecăreţului lider social-democrat, acest Che Guevara cu bube pe limbă. Astfel, dimineaţa a reuşit să-l îndepărteze, în sfârşit, pe Geoană din partid, un moft de copil răzgâiat, care îl urmărea de mai mult timp. Gestul liderilor PSD este cel puţin cinic şi puţin sinucigaş. Cel care, ne convingeau ei acum un an, era cel mai bun pentru a conduce România a ajuns acum să nu mai fie bun nici ca simplu membru de partid. Deci „penibilul” Geoană (caracterizare făcută de Iliescu), perfect pentru România, slab pentru PSD. Aşadar, astfel de oameni au vrut să ne bage pesedeii pe gât? După ce l-a mătrăşit pe Geoană, după-amiaza, Ponta „a zgâriat cu gheruţa la poarta Cotroceniului” (apud Băsescu), ca să se întâlnească cu cel pe care, cu două zile înainte, îl făcuse Drac. Şi a stat cu Dracul la taifas, ieşind de acolo precum un boxer în stare groggy. Motivarea acestei vizite-surpriză a fost la fel de halucinată precum privirea de copil căruia i s-a furat jucăria pe care Ponta o afişa la ieşire. Carevasăzică, a bătut drumul Cotroceniului pentru a-i duce lui Băsescu o broşură privind „statul social”. De parcă Ponta inventase şi statul social. Explicaţia n-a ţinut la nimeni, eventual la Robert Negoiţă şi Nicu Bănicioiu, ocupaţi cu statul la orizontală. Ideea este că, spre deosebire de alţi lideri politici, Ponta are, în opţiunile de vot din sondaj,e ceva mai mult de jumătate din opţiunile pentru partid. Or, un astfel de lider nu mai este lider, ci un balast pentru partid. Unii i-au zis Micul Titulescu, nu se ştie pe ce considerente, dar Ponta, este clar pentru multă lume, nu are cum să-şi depăşească condiţia de Mic Caţavencu al politicii. Un Caţavencu care nu are în buzunar nici măcar scrisorica de amor şi şantaj.