Pentru că așa cum am scris și în alte rânduri, fanii alb-violeți trăiesc deocamdată din amintiri, astăzi rememorăm una din victoriile de răsunet ale clubului alb-violet. În urmă cu fix 70 de ani, în fața a 15.000 de spectatori energici, Știința (Poli) reușea prima victorie pe terenul unei echipe ce avea să ajungă marea rivală din Vest, Flamura Roșie (UTA), chiar la Arad.
Știința era o echipă relativ nouă pe scena primei ligi românești, debutase în elită în sezonul 48/49, termina pe locul 10 la întâia prezență, apoi reușea în 1950 un incredibil loc 3 și medalie de bronz, înaintea Locomotivei (CFR) Timișoara, prima echipă de atunci a orașului, într-un sezon în care titlul mergea la… Arad. În 1951 însă, Știința retrograda în B, alături de Locomotiva (Rapid) București (!) și revenea pe prima secndă în 1953, când ocupa un onorant loc 6, în spatele Rapidului, dar în fața CFR-ului din oraș, care încă era prima trupă a orașului. În 1954, Știința era tot pe 6, în spatele CFR-ului, pe patru, tot într-un sezon în care titlul mergea pe Mureș, iar în 1955, Știința rata podiumul, era pe 4, înaintea Aradului și a CFR-ului.
Și astfel ajungem și pe 1 iulie 1956, atunci se juca încă pe sistemul primăvară/toamnă, iar Poli avea să aibă un sezon de poveste, urca pe locul 3, în spatele „comunistelor” Dinamo, același număr de puncte și CCA (Steaua), dar în fața Rapidului, loc 4 și a Aradului, loc 6. Din păcate, Locomotiva CFR avea să retrogradeze în acel an.
Revenind la victoria istorică a Timișoarei, 15.000 de spectatori au asistat la partida din etapa a 13-a a ediției 1956 a Diviziei A. După șase dueluri directe la Arad, în care Știința nu obținuse decât două rezultate de egalitate în fața celei mai în vogă echipe românești a timpului, a sosit și vremea primei victorii a „studenților” în fieful UTA-ei, care atunci purta un nume sinonim cu vremurile, Flamura Roșie.
Timișorenii au deschis scorul cu cinci minute înainte de pauză, prin viitorul mare arbitru Dinulescu. În minutul 56, numerosul public arădean avea să exulte, la golul egalizator semnat de Boitoș. În minutul 64 însă, Ciosescu, principalul „bomber” al Științei din anii 50, a înscris golul unei victorii istorice, prima de pe terenul textiliștilor arădeni.
Flamura Roșie Arad: Faur – Szucs, Dușan, Farmati – Capaș, Mihuț – Dudaș, Serfuzo, Boitoș, Petschovski (idolul Aradului, născut în Timișoara și unul din cei mai buni jucători români din toate timpurile), Jurcă.
Știința Timișoara: Pain – Zbârcea, Brînzei, Florescu – Cojereanu, Tănase – Lazăr, Mazăre, Ciosescu (primul golgheter al Științei în eșalonul de elită), Dinulescu, Boroș.
Pe scheletul acelei echipe, Știința avea să câștige un nou loc 3, în cel mai incredibil campionat, 56/57, când s-a revenit la sistemul tomană/primăvară, atunci trei echipe au terminat cu același număr de puncte, CCA, Petrolul și Știința, alte două având o lungime în spate, Progresul și Jiul. Însă 1957 a însemnat și primul trofeu, majoritatea jucătorilor care au sărbătorit victoria de la Arad, având să ridice Cupa României. Eroi ai vremurilor trecute!
O, Tempora!
Foto: Druckeria
Comentarii prin facebook