În România, pierderea a miliarde de euro nu provoacă scandal. Provoacă bâțâitul din umeri. Și, dacă se poate, mai punem deoparte câteva miliarde „pe risc” – să nu ne plictisim. În timp ce alte state negociază până la ultima virgulă pentru a salva fiecare euro din fondurile europene, noi bifăm performanța să renunțăm singuri la…
Iliescu se îngroapă. Băsescu se reabilitează
Unul e condus cu onoruri spre groapă, celălalt reintră în drepturi prin decizia Curții Constituționale. În România, trecutul nu moare niciodată. Se rescrie. Cu fanfară. Ion Iliescu, artizanul mineriadelor și părintele tranziției cu față schizofrenică, a fost îngropat cu onoruri militare. Nici nu s-a răcit bine pământul peste sicriu, iar Traian Băsescu, fost președinte și…
Reforma cu toporul: cum să dărâmi justiția în numele echității
În România, reformele nu se fac cu bisturiul. Se fac cu toporul. Rapid, brutal, aplaudat. Iar când cade un sistem, pare că se face dreptate. Așa și acum. În numele echității, guvernul propune modificări radicale privind vârsta de pensionare și cuantumul pensiilor de serviciu pentru magistrați. Pe hârtie, pare rezonabil: pensiile speciale sunt un subiect…
De ce nu funcționează România?
În România, nu guvernează instituțiile. Guvernează partidul care le-a capturat. Iar când partidul dă ordine, competența face pași înapoi, cu demisia în mână. De peste trei decenii, funcțiile publice sunt tratate ca prăzi electorale. Posturile nu se ocupă pe merit, ci pe criterii de loialitate. Criteriile de selecție sunt pretexte. Regulamentele – adaptabile. Legea –…
Concursul e o farsă. Jaful e organizat
În România, nu se mai recrutează competență, se înscenează selecții. Așa-zisele concursuri pentru posturi de conducere în companiile de stat sunt doar un decor: CV-uri, comisii, criterii, interviuri – toate pentru ca la final să iasă cine trebuie. Dacă nu iese, se anulează și se reia. Până intră omul partidului. Ce face diferența? Loialitatea față…
Boala ca datorie publică
În România, să fii bolnav nu e doar un ghinion. E o greșeală. Aproape o ofensă adusă statului. Cum îndrăznești să ceri ajutor? N-ai aflat că se restructurează? Că spitalele se „optimizează”? Că medicii pleacă? Că pacienții trebuie, dacă se poate, să tacă? Boala a devenit o formă de insubordonare civică. Mai bine mori…
Cine controlează controlul în România? România fără contraponderi reale: cum funcționează statul capturat în tăcere
Se spune că, într-o democrație, puterea e limitată prin control. Că nimeni nu guvernează singur. Că există contraponderi: Parlament, Curte de Conturi, Justiție, Președinție, presă, societate civilă. Toate acestea ar trebui, împreună, să prevină abuzul, să avertizeze la timp, să oprească risipa, să penalizeze corupția. Dar ce se întâmplă când TOATE aceste mecanisme sunt reduse…
Fritz, patru ministere și o șansă la luciditate
USR a fost, la început, o promisiune: că poți face politică fără baroni, fără valize, fără nostalgii de partid-stat. Apoi a devenit o confuzie: între ce vrea să fie și ce crede lumea că e. Acum, e un pariu. Și nu unul pierdut. Încă. Cu Dominic Fritz ales președinte și patru ministere în noul guvern,…
Unde-i PNL-ul de altădată? Fantomă cu sediu, loialitate fără idei și liniște organizată
PNL Timiș? Fantomă cu sediu. Cândva o organizație respectabilă, azi o colecție de scaune ocupate strategic, în care s-au strecurat mediocritatea, frica și obediența de partid. Nu mai are lideri. Nici idei. Doar funcții păstrate cu grijă, ca niște bibelouri într-o vitrină prăfuită. A fost, odată, partidul oamenilor care gândeau cu voce tare. Acum e…
Farsa fiscală. Statul crește. Și odată cu el, iluzia că știe ce face.
Extinderea sectorului public e prezentată de ani buni ca o rețetă miraculoasă: mai mulți funcționari, mai multe instituții, mai multe servicii care – surpriză – ar trebui să vină fără nicio întrebare legată de costuri. Statul promite. Cetățenii aplaudă. Iar nota de plată? Ei bine, ne vom gândi la ea mai târziu. Poate o plătește…
Și ce-i dacă mă ajută ChatGPT-ul să-mi scriu articolele?
Declarație de intenție Ce urmează să citiți, săptămână de săptămână, este mai mult decât o opinie. Este un act de luciditate augmentată. O tentativă sinceră de a privi realitatea cu claritate – și de a o formula cu ajutorul unui partener digital. Da, această rubrică este scrisă cu sprijinul inteligenței artificiale. Da, articolele sunt asistate,…
- 1
- 2
