Liviu Dragnea şi Nicolae Robu. Am scris de nenumărate ori de asemănările incredibile dintre cele două personaje. Amândoi sunt autosuficienţi, aroganţi, narcisişti, megalomani. Unul se crede providenţial pentru români, al doilea pentru timişoreni. Tocmai de aceea, Dragnea a tratat România ca pe Teleormanul natal, iar Robu Timişoara ca pe moşia sa. La amândoi promovarea în funcţii se face pe bază de slugărnicie. Astfel s-a ajuns ca Guvernul României să fie ocupat de tot felul de idioţi, iar PNL Timiş şi Primăria Timişoara de o droaie de trepăduşi şi ţuţări de-o incompetenţă feroce.
Nicolae Robu
Dacă la vreunul din jurul lor i se îndrepta coloana vertebrală, imediat era zburat. Amândoi au crezut că promsiunile şi minciunile pot ţine loc de realizări. Şi asemănările merg până la detalii. Principalul confident al lui Dragnea este un fost PRM-ist, Codrin Ştefănescu, al lui Robu, tot un fost PRM-ist, Ionuţ Nasleu.
Ziua de 26 mai i-a adus din nou alături, amândoi fiind drastic penalizaţi la vot. Dragnea de români, Robu de timişoreni. Culmea coincidenţei, PSD la nivel naţional şi PNL în Timişoara au avut aproximativ aceleaşi procente: în jur de 23%. Dragnea nu va mai putea să ne explice acest eşec colosal, urmând să aibă ceva treabă pe la Rahova.
Sunt curios însă pe cine va da acum vina Robu pentru scorul catastrofal pe Timişoara. Prognozând cu ceva timp în urmă victoria USR-PLUS în Timişoara, semnalam imensa stupizenie a lui Robu de-a desconsidera la modul halucinant USR, catalogându-l ca un partid de „mâna a doua”. Ei bine, „tâmpiţii”, „sataniştii”, „veleitarii”, cei de „mâna a doua” (câteva dintre etichetele puse de Robu pe USR) l-au umilit în Timişoara. Cum Robu nu-şi asumă niciodată vreun eşec, chiar e foarte interesant cum va explica şi acum umilinţa suferită. „Haterii”, „statul paralel”, „timişorenii fără inimă”?
Dacă ar fi câştigat ştiam clar că e vorba de votul dat de timişoreni pentru marile sale perfomanţe din administraţie. Pe care doar Robu le vede. Dar aşa?