Dacă nu v-ați bătut cu salvamarii și ați avut timp să citiți presa din ultimele zile sigur ați dat de replica asta: „Vezi, de aia nu mai merg eu la noi la mare, din cauza cocălărelii, lipsa bunului simț…”. Lipsa bunului simț ca un dat de la natură, nu depistată la doi-trei veniți din cine știe ce grotă. Patriotismul economic cu care ne-a „infectat” Marcel Ciolacu ne face mai prudenți în a concluziona că nu mai vrem la mare la noi din tot felul de cauze. Că facem cu mașina de la Timișoara până la Marea Neagră aproape la fel ca până la Marea Baltică dacă treci repede de Nădlac, că serviciile de plajă sunt făcute parcă pentru jecmăneală, că e-coli are un grad ridicat de infectare în mare, iar noi știm ce înseamnă asta.
Știm că Marea Neagră înghite mai multă lume decât Egeea cu de o sută de ori mai mulți turiști, știm că nu e loc pe plajă, că n-am curaj să las copilul să vadă Costineștiul cum îl vedeam noi în tinerețe tocmai pentru amestecul de mizerie și prost gust cum nicăieri parcă nu-l mai găsești în lumea asta, riscul tentației la droguri, riscul să rămâi fără acte și bani dacă nu ai grijă cât și ce consumi și multe altele. Ne mirăm că unii români din acea categorie se bat cu salvamarii pentru dreptul la moarte în spuma mării? Acei români cred că dacă au plătit bani grei să meargă la mare, atunci au dreptul să facă orice, ca acei români care revendică aceeași lejeritate a interpretării legilor, în numele democrației.
Dar de ce ne mirăm? Acei bătăuși cu salvamarii cer drept la moarte pe banii lor, ar paria pe moarte ori invaliditate și când nu se vaccinează din considerente doctrinare, nu medicale. La mare poți muri stând în stație să te lovească vreun drogat cu mașină tare. Bine că nu avem rechini, dar în locul lor avem urși la munte și le dăm de mâncare doar-doar ajungem noi mâncare pentru niște animale totuși sălbatice. La mare poți muri și din prea multe manele, din mâncare stricată, te poți oftica că nimeni nu curăță malul de alge, că nu ți se respectă intimitatea în cel mai grosolan mod de viață, te poți oftica letal foarte simplu, din prea multă nesimțire.
Norocul celor ce iubesc Marea Neagră ar putea veni tot de la Marcel Ciolacu. El a decretat recent „toleranță zero” pentru atitudinea asta de bombardieri în litoralul românesc. De acum, acei bătăuși nu se vor mai putea bate cu salvamarii și jandarmii, căci vigilența autorității va fi mult mai prezentă, spune Ciolacu. Astfel că bombardierii se vor putea dedica altor activități, să se înscrie în PSD sau în alte partide ce oferă avantaje ale prezenței la putere, marele premiu fiind șansa de a ajunge premieri ai României și să abolească „toleranța zero”.
Și-atunci ce facem cu patriotismul ăsta economic? Îl luăm la pachet cu toate aceste senzații tari sau mergem în Grecia? Dar hai să nu spunem Grecia, că acolo, în Halkidiki, nu e departe rețeta culturală de la Mamaia, tot din cauza unor bizantini vorbitori de limbă sârbă, bulgară, greacă și, firește, română. Nu zic nici de Ibiza sau Tenerife, că englezii chiar dacă nu te-ar deranja ziua cu o pană pe timpanul prețios, însă noaptea îți pot oferi „spectacole” senzaționale de răcnete și vomă. Dar poate încercăm sudul Portugaliei, unde ai câte puțin toate astea, dar și mult mai mult bun gust.
Un mare regret este acela că muntele românesc nu oferă destul la capitolul servicii, iar pentru a găsi o pensiune cu piscină, câteva șezlonguri, umbră naturală și oleacă liniște trebuie să faci o rezervare incredibil de scumpă în una din cele maximum vreo sută de locuri în toată România care să-ți ofere aceste condiții la modul decent. Și asta tot din patriotism economic, să nu te duci în Toscana pentru a găsi așa ceva pe toate dealurile. În fine, poate am scăpat un mic motiv pentru care ne-am duce pe litoralul românesc. Da sigur că da, voucherele primite de bugetari pentru o recuperare corectă și dublarea prețurilor pentru toți ceilalți ce nu le primesc.
Comentarii prin facebook