În mai multe țări din Europa au apărut autocolante cu mesajul ”Rusia nu este dușmanul tău”. Pentru a evita confuzia istoricilor, realizatorii acestor buline publicitare n-au mai scris și cui se adresează aceste mesaje. De pildă, mesajul ”Rusia nu este dușmanul tău, Călin”. Sau „Rusia nu e dușmanul tău, bre, George”. Ar fi fost mai ușor de interpretat dacă era adresat doamnei Diana Ivanovici, dar așa, adresat unei țări, unui continent european, mesajul poate prinde doar la cei fără prea multe ore de istorie la activ. Sau chiar de școală.
Mai puțin confuz e mesajul ”PSD vrea reformă”, deși la prima vedere ar putea fi luat ca și cel cu Rusia care nu este dușmanul meu. Aflat în campanie de alegeri internă, președintele interimar Sorin Grindeanu, dar și alți lideri miniștri au vrut să puncteze că PSD chiar vrea reformă. Încep să cred că ar vrea mai încetuț, e adevărat, dar că aiasta nu se poate fără sacrificii. Paradoxal este că pentru a face reformă în PSD și în țara în care trăiește PSD-ul, aripa să zicem reformatoare din partid trebuie să mintă. Ăsta e începutul reformei în PSD. Șefii partidului trebuie să mintă.
În prima fază. Nu poți câștiga alegerile în PSD când ai atâția primari și activiști care nu pricep că așa nu se mai poate. România are ca direcții strategice câteva doar. Să fie proeuropeană și proreformă, cum ne obligă situația economică și Bruxelles-ul. Să fim proeuropeni cu gura, să mai ciugulim bani de la UE, dar în realitate fentăm cu exteriorul, iar în interior vindem național-populism sau să fim pe față anti-UE și să servim țării același național-populism, pe model AUR, POT sau SOS.
Ani de zile, PSD a mers pe calea a doua. Acuma ar mai merge ea, dar nu are cum. Se cam înfundă drumul. A treia cale, cea luată de AUR e cam ocupată și n-ar avea sens să fie două partide „patriotice” mari în aceeași teacă, iar pentru prima, cum spuneam, candidatul Grindeanu trebuie să mintă primarii că mai există acea a doua cale, știută de toți, care le-a permis înfruptarea din de toate, proiecte pe bune sau mai fușerite, corecte sau cu paraîndărăt, de calitate sau în bătaie de joc.
Poate că pe viitor, când se stabilizează țara, ar exista posibilitatea întoarcerii la o a doua cale. Ne-am fura căciula și am suferi acuma degeaba. Dar nu poți exclude masochismul românului în politică. Însă, pe moment, PSD nu are decât varianta reformei, paradoxal. Să se lupte pentru reformă, să nu mai arate lumii că este împotriva a ceea ce propune bun și sănătos, chiar dacă dureros, premierul Ilie Bolojan. Să scoată în față miniștri ca Rogobete (până la proba contrarie) și să se agațe de această coaliție până la rotativă.
Apoi, să se bucure de rezultate, cu condiția să nu mimeze reforma în acești doi ani până ce președintele PSD, să zicem Sorin Grindeanu, devine prim-ministru. Cu puțin noroc, ar prinde un scor rezonabil în 2028. Asta ar fi șansa lor ca AUR să nu capitalizeze tot pesedismul populist, liberalii și useriștii să nu capitalizeze singuri reformismul, iar PSD să rămână între scaune, dar nu cu tot cu primarii lor degrabă găsitori de altă doctrină câștigătoare. Aici va fi sfârșitul. PSD poate eșua și urmând această cale. Poate fi un sfârșit istoric, biologic, dar măcar au șansa să incerce și cu reforma.
Marea artă politică la PSD anului 2025 e aceea să câștigi ca reformist, indiferent de care, chiar și din acela cu forța, alegerile într-un partid care vrea să fie mințit, să i se zică că nu abandonează trecutul. Va fi cu atâta mai complicat cu cât la aceste alegeri interne din PSD există un contracandidat care tocmai asta va zice. Și are cine să asculte. Căcălău.











































Comentarii prin facebook