În decembrie 1989, un singur cuvânt a schimbat România: „Ajunge!”. Era refuzul ferm, categoric, al unei întregi comunități. Astăzi, la 35 de ani distanță, ne-am pierdut acest reflex fundamental. Într-o societate care a înlocuit indignarea cu ironia și curajul cu tăcerea politicoasă, cuvintele simple — „este inacceptabil” — au devenit aproape subversive. Ne revoltăm câteva…
Bacteriile tăcerii: infecțiile ascunse ale spitalelor timișorene
În Timișoara nu lipsesc doar paturile, medicamentele sau asistentele. Lipsește cel mai important tratament: sinceritatea. În orașul care se laudă cu universități medicale și spitale modernizate, infecțiile nosocomiale sunt tratate ca un secret de stat. Cifrele oficiale arată mereu bine. Prea bine. Într-un an, în Timișoara se raportează mai puține infecții nosocomiale decât într-un singur…
Smart City, minte analogică
Digitalizarea administrației a devenit noul paravan al opacității. În loc să aducă transparență, produce confuzie sub o interfață modernă. Clasamentele naționale „Smart City” spun o poveste diferită de cea din comunicatele oficiale. În 2021, Timișoara se situa pe locul 9, cu doar 26 de proiecte identificate – la egalitate cu Oradea, dar departe de Cluj-Napoca…
Castelul Huniade – Rușinea Timișoarei
Cel mai vechi monument al Timișoarei, reconstruit de Iancu de Hunedoara în secolul al XV-lea, a supraviețuit invaziilor și cutremurelor. Ce nu a putut învinge au fost administrațiile postdecembriste. Din 2006, castelul este închis publicului. De aproape două decenii, timișorenii privesc același tablou absurd: garduri ruginite, un șantier-fantomă și colecții muzeale plimbate prin depozite. Capitală…
De la altar la panglică: mitropolitul între misiune și imagine publică
Mitropolitul Ioan Selejan nu mai este doar păstor de suflete. A devenit actor civic, negociator imobiliar și prezență aproape obligatorie la orice eveniment important din Timișoara. Când lipsește primarul sau un rector, publicul știe că măcar el va fi acolo: la comemorări, concerte, inaugurări ori reuniuni academice. La Consiliul Național al Rectorilor, nu s-a mulțumit…
Un pact, nu un erou
Românii au un talent aparte: nu cred în instituții, dar cred orbește în eroi. Îi caută, îi aplaudă și apoi îi lasă să se prăbușească singuri. Timișoara a mai văzut filmul acesta de prea multe ori. Apare câte un lider providențial – primar, rector sau antreprenor vizionar – care aprinde scânteia. Orașul se emoționează, se…
Timișoara: Vitrină europeană, reflexe de târg balcanic
Timișoara are resursele unei metropole europene. Și totuși, se comportă adesea ca un târg provincial, prizonier al reflexelor administrative balcanice. Îi lipsește singurul lucru care nu se poate cumpăra cu fonduri europene: un leadership strategic autentic. Orașul are oameni, universități, companii puternice și o moștenire culturală unică. Dar de fiecare dată când ar putea face…
Poli Redivivus – Când demnitatea orașului se joacă pe teren
În Timișoara, fotbalul nu e spectacol. E o succesiune de falimente și iluzii spulberate. Am fost martorii unui carusel grotesc de promisiuni deșarte, patroni biodegradabili, echipe fantomă și falimente în serie. În tot acest circ, singurii care nu au cedat au fost suporterii – aceia care, încăpățânați și loiali, au ținut flacăra alb-violetă aprinsă, chiar…
România și vacile sacre ale imobilismului
În România, reformele nu se votează, se îngroapă. Și mor exact atunci când ating vacile sacre ale sistemului. De treizeci de ani, am perfecționat arta de a mima schimbarea. Avem strategii cu orizonturi pompoase, consultări interminabile și comisii nenumărate. Rezultatul e mereu același: nimic nu se schimbă, pentru că privilegiații își apără cu îndârjire rentele…
Fanfaronul Trump și cinicul Putin
Unul joacă teatru. Celălalt joacă șah. Donald Trump intră pe scenă cu gesturi largi, promite miracole și amenință cu catastrofe. Vladimir Putin tace, calculează și își joacă mutările cu răbdarea rece a unui prădător. Între aceste două extreme – fanfaronada și cinismul – lumea întreagă este transformată într-un public ținut în întuneric, obligat să aplaude…
Cum pierzi miliarde fără să clipești: manualul românesc de gestionare a PNRR – versiune actualizată
În România, pierderea a miliarde de euro nu provoacă scandal. Provoacă bâțâitul din umeri. Și, dacă se poate, mai punem deoparte câteva miliarde „pe risc” – să nu ne plictisim. În timp ce alte state negociază până la ultima virgulă pentru a salva fiecare euro din fondurile europene, noi bifăm performanța să renunțăm singuri la…
Iliescu se îngroapă. Băsescu se reabilitează
Unul e condus cu onoruri spre groapă, celălalt reintră în drepturi prin decizia Curții Constituționale. În România, trecutul nu moare niciodată. Se rescrie. Cu fanfară. Ion Iliescu, artizanul mineriadelor și părintele tranziției cu față schizofrenică, a fost îngropat cu onoruri militare. Nici nu s-a răcit bine pământul peste sicriu, iar Traian Băsescu, fost președinte și…
Reforma cu toporul: cum să dărâmi justiția în numele echității
În România, reformele nu se fac cu bisturiul. Se fac cu toporul. Rapid, brutal, aplaudat. Iar când cade un sistem, pare că se face dreptate. Așa și acum. În numele echității, guvernul propune modificări radicale privind vârsta de pensionare și cuantumul pensiilor de serviciu pentru magistrați. Pe hârtie, pare rezonabil: pensiile speciale sunt un subiect…
De ce nu funcționează România?
În România, nu guvernează instituțiile. Guvernează partidul care le-a capturat. Iar când partidul dă ordine, competența face pași înapoi, cu demisia în mână. De peste trei decenii, funcțiile publice sunt tratate ca prăzi electorale. Posturile nu se ocupă pe merit, ci pe criterii de loialitate. Criteriile de selecție sunt pretexte. Regulamentele – adaptabile. Legea –…
Concursul e o farsă. Jaful e organizat
În România, nu se mai recrutează competență, se înscenează selecții. Așa-zisele concursuri pentru posturi de conducere în companiile de stat sunt doar un decor: CV-uri, comisii, criterii, interviuri – toate pentru ca la final să iasă cine trebuie. Dacă nu iese, se anulează și se reia. Până intră omul partidului. Ce face diferența? Loialitatea față…
Boala ca datorie publică
În România, să fii bolnav nu e doar un ghinion. E o greșeală. Aproape o ofensă adusă statului. Cum îndrăznești să ceri ajutor? N-ai aflat că se restructurează? Că spitalele se „optimizează”? Că medicii pleacă? Că pacienții trebuie, dacă se poate, să tacă? Boala a devenit o formă de insubordonare civică. Mai bine mori…
Cine controlează controlul în România? România fără contraponderi reale: cum funcționează statul capturat în tăcere
Se spune că, într-o democrație, puterea e limitată prin control. Că nimeni nu guvernează singur. Că există contraponderi: Parlament, Curte de Conturi, Justiție, Președinție, presă, societate civilă. Toate acestea ar trebui, împreună, să prevină abuzul, să avertizeze la timp, să oprească risipa, să penalizeze corupția. Dar ce se întâmplă când TOATE aceste mecanisme sunt reduse…
Fritz, patru ministere și o șansă la luciditate
USR a fost, la început, o promisiune: că poți face politică fără baroni, fără valize, fără nostalgii de partid-stat. Apoi a devenit o confuzie: între ce vrea să fie și ce crede lumea că e. Acum, e un pariu. Și nu unul pierdut. Încă. Cu Dominic Fritz ales președinte și patru ministere în noul guvern,…
Unde-i PNL-ul de altădată? Fantomă cu sediu, loialitate fără idei și liniște organizată
PNL Timiș? Fantomă cu sediu. Cândva o organizație respectabilă, azi o colecție de scaune ocupate strategic, în care s-au strecurat mediocritatea, frica și obediența de partid. Nu mai are lideri. Nici idei. Doar funcții păstrate cu grijă, ca niște bibelouri într-o vitrină prăfuită. A fost, odată, partidul oamenilor care gândeau cu voce tare. Acum e…
Farsa fiscală. Statul crește. Și odată cu el, iluzia că știe ce face.
Extinderea sectorului public e prezentată de ani buni ca o rețetă miraculoasă: mai mulți funcționari, mai multe instituții, mai multe servicii care – surpriză – ar trebui să vină fără nicio întrebare legată de costuri. Statul promite. Cetățenii aplaudă. Iar nota de plată? Ei bine, ne vom gândi la ea mai târziu. Poate o plătește…
