Stau de multe ori treaz nopţile şi tot cer, de unul singur, unitatea Dreptei, o colaborare pentru binele ţărişoarei între PDL şi PNL. Să văd cum Elena Udrea lucrează până târziu la strategie cu Crin Antonescu. Degeaba cer, că nimeni nu m-a băgat până acum în seamă. Când mă duc la o bere fără alcool, colegii de polemică mă chinuie şi mă întreabă „Care Dreaptă? Aia fără viziune economică a PDL, aia fără zvâcnire naţionalistă, de ne vinde ungurilor, sau aia socialist-populistă a PNL, cu poveşti despre pensii şi salarii dublate la bugetari?”. Nu mai ştiu ce să le zic şi nu vă vine să credeţi cine sare să mă ajute cu sau fără argumente. Deputatul PDL de Timiş Gheorghe Ciobanu, arhanghelul Dreptei în România, fost membru de partid pe toată plaja doctrinară, de la St. Tropez şi până la Marbela. Dumnealui a citit săptămâna asta o declaraţia în parlament, prin care cere PNL să se alăture PDL, pentru „a realiza o majoritate coerentă”, nu una incoerentă ca până acum, aş urma eu cursul logicii deputatului. „Liberali, veniţi alături de noi, să reconstruim Alianţa D.A. Împreună putem scoate România din criză. Împreună putem produce bunăstare pentru România. Împreună putem să modernizăm România”, a spus alesul democrat-liberal, recunoscând că ideal ar fi ca Dreapta să stea la putere cel puţin două mandate (hmm, 2004-2012?), după care să lase locul stângii pesediste, pentru un mandat. E clar, Gheorghe Ciobanu vrea ca ţara să intre pe un nou făgaş, să fie lumea fericită, să vadă Dreapta împlinită şi coagulată, ca apoi să poată pleca omul liniştit la PSD.
Comentarii prin facebook