Prea multe nu sunt de spus. Toți vă cer să mergeți la vot în numele ideii de implicare civică, de participare la un act ce îți va decide viața în următorii ani. Da, e înțelept să mergem la vot pentru ca un alt grup de români mai bine (nu neapărat și înțelept) motivat va decide și în numele tău, cel detașat de ce se întâmplă în politică. Unii înțeleg acest lucru și și-au pregătit pașii pentru ziua de duminică. Alții nu cred o iotă din ce spun politicienii, nici măcar avertismentul că suntem pe marginea prăpastiei. Alții spun că vor merge la vot atunci când contează, la alegerile locale și prezidențiale, nu și la cele europarlamentare, de la care nu au anume așteptări sau îi doare în cot de subiectele care zbuciumă azi Europa: migrație, filosofii fiscale sau bugetare comune. Unii primesc aceste sfaturi de la o cafea, la o terasă, îngrijorați că nu și-au făcut targetul la muncă sau fericiți că au dat lovitura în afaceri și nu leagă aceste evenimente din viața lor cu ce se întâmplă în secțiile de vot.
Editorial de Eugen Sasu
Din fericire, în paginile acestei platforme media online suntem în situația să facem acte de mobilizare civică formale. Sunt convins că cititorii noștri, mai informați decât ai lor, parafrazând veritabila Academia Cațavencu, vor merge la vot și fără să le spunem noi. Știu de ce trebuie să meargă și ce așteaptă de la ziua de 26 mai. Pentru toți ceilalți trebuie spus că binele sau răul ce-l trăiesc nu sunt încă bătute în cuie, dar ar putea fi dacă nu decid rapid și eficient pentru un viitor mai bun, deși chestia asta cu un viitor mai bun este un clișeu mult prea general. Mulți vrem un viitor mai corect. De aici cred că trebuie pornit. Dacă trăim într-o societate corectă, pentru cei mai mulți vor veni și celelalte, satisfacții, bunăstare, poate împlinire. Nu pentru toți. Nu toți vor corectitudine, alții vor doar să trăiască mai bine decât o duc acum, ceea ce nu te-ar face neapărat dornic de corectitudine.
Corectitudinea înseamnă siguranța că primești de la societate ceea ce și oferi. De la folosirea eficientă a contribuțiilor tale bănești către stat, cu efecte în sistemul medical, de învățământ, ordine publică, birocratic, infrastructură etc, la șansa de a performa, meritocrație și până la reglarea unui sistem care sancționează derapajele de la tot ce este firesc într-o societate normală, europeană, corectă. Pentru a ști ce-ar fi bine să-ți dorești trebuie să ai parte și de educație, iar unele oferte politice nu te duc într-acolo, deși toți o propăvăduiesc, educația, ca principală temă a strategiilor naționale.
Dar cu cine să votăm? Uitându-te peste mesajele partidelor din această campanie electorală vedem ce? PSD vrea să te convingă că merităm mai mult în Europa. Asta pentru a cultiva un sentiment eurosceptic bun de balsam pentru toate rănile societăților incapabile de performanță, ba chiar totalitare. Merităm mai mult când oferim mai mult și nu mă refer la bani aici. Iar dacă românii ca popor merită mai mult și nu primesc această satisfacție doar plecând dincolo este pentru că Europa ca instituție consideră că guvernările din România nu merită mai mult. Și nu merită mai mult pentru a nu se cocoța veșnic la putere pe naivitatea multora din bazinul lor electoral, provocând prin gesturi de o profundă incorectitudine față de partenerii externi și propriul popor o imensă indignare și sentimentul că buna credință nu domnește în centrele de decizie ale Bucureștiului. La urma urmelor, mândria asta nu e o meserie, iar dacă pui să te conducă doi mândrii, unul hoț și unul prost de împunge, tu ca beneficiar al serviciilor lor nu ai nimic de câștigat.
Alții, Pro România, apasă de asemenea pe pedala mândriei de a fi român, iar una dintre puținele motive cu care Occidentul a fost fascinat de România a fost exact spiritul civic de revoltă față de impostura politică din palatele politice ale capitalei. Pentru asta o lume întreagă s-a uitat fascinată la noi și ne-a dat sentimentul de mândrie. Nu pentru altceva. Liberalii vor ca România să fie „în primul rând”, tot o mândrie cu pedala de accelerație mai slab apăsată, dar asta cere de la noi să fim în primul rând o Românie a lucrului bine făcut, cum și-o dorea președintele Klaus Iohannis, și nu suntem. PMP vrea unitate, dar, vedeți dumneavoastră, dragi cititori și cititoare, unitatea asta o vrea și PSD în jurul ideilor lor toxice și mulți sperăm să nu o obțină la vot. USR-PLUS e singura formațiune care vorbește cel mai aproape despre acea Românie corectă, cerând o țară „fără penali” în conducere. De aici pleacă totul și aici se încheie totul.
Este un moment de cumpănă nu pentru că ar conta dacă una ca Norica Nicolai ajunge sau nu la Bruxelles, ci pentru a nu gira un curent politic tot mai puternic în Europa, ghidat din păcate de tot felul de păcălici fără prea multe soluții la îndemână, altele decât întoarcerea în durerile noastre naționale ale fiecăruia. Mai este important și pentru că un scor fantastic pentru Dragnea și PSD ar da combustibil acestor impostori să incendieze țara pornind de la acapararea justiției și până la vinderea viitorului prin politici economice îndoielnice. Invers, un scor prost pentru PSD ar putea reconfigura energiile pentru o reașezare și o reconstrucției spre acea Românie corectă de care vorbeam. Ar putea, nu este sigur că se va și reuși asta. Pericolul e mare. Liviu Dragnea are totul de pierdut: cariera politică, puterea, averea și libertatea. Ce nu face un om încolțit într-o astfel de situație? Mergeți la vot! Știu, oricum mergeți, dar mai mergeți odată. Încercați și la referendum. Baftă să avem!
Comentarii prin facebook