Aud tot mai multe persoane care pariază semeț pe ziua și ora la care administratorii Iulius Town vor reveni la sistemul de parcare gratuit, măcar o oră, în această catedrală a shoppingului bănățean. ”Cum, n-ai văzut parcarea de la mall? Nu se poate! N-ai fost? E goală. Sunt terminați. Vor reveni, o să vezi!”, opinează mulți înțelepți despre cum ar trebui să meargă treaba în împărăția investitorului Dascălu. ”Nu vor putea menține parcarea cu taxă că nu au clienți, iar marii cumpărători de chirie în spațiile comerciale dezvoltate se vor gândi de două ori dacă vor mai prelungi contractele. De ce să mai plătești o chirie mare acolo, dacă nu au clienți și cei cu retail-ul vor avea magazinele goale? Falimentul îi paște!”. Îngrijorat de ce se va întâmpla cu marii revânzători, fac o „aroganță” să mă duc cu mașina în parcare la Iulius, ce pălăria mea, am bani, trei lei m-au făcut pe mine?! Ce să vezi? Paradisul. Nu era gol cum se jeleau unii, dar era o relaxare, cum ar trebui să fie când mergi undeva cu gândul să te simți bine, nu rău.
Căci rău te simțeai la propriu. Pe vremea gratuităților atât de savurate de român intram la nivelul doi subteran, dinspre cimitir și dădeam rotocoale uneori și zeci de minute. Îți venea să ieși, dar pe unde? Fără exagerare, poți intra în panică. Simți teama aia că nu ieși repede și te sufoci. „Cârnațul” de mașini mergea cu 5 km/oră, iar țeavă în țeavă de eșapament îți suflau noxe de ziceai că lucrezi pe gratis la Copșa Mică. Cât costă o mască de gaze, oare, te puteai întreba? Dar nu se aburesc vizoarele? Mai vezi prin ele chinuindu-te să respiri? Nu, acuma e lejer. Alegi. Te duci cât mai aproape de zona de interes, nu mai parchezi la prima „gaură” găsită imediat după intrare. Civilizat, mergi și-ți faci damblaua, te întorci, plătești și ieși. Simplu.
”Da, dar calculează cât îți vine cafeaua dacă dai zece lei pe ea, plus 6 lei pe două ore de parcare? Haaa? Cât face? 16 lei cafeaua? Nu mai merită. Vor falimenta. Nu vor rezista așa. Se va reveni la gratuitate!”. Foarte bine, să facem să merite, nu mai stăm să ardem gazul cu Iphonu 39 pe masă, să vadă toți pițiponcii și pițipoancele ce telefon avem, iar dacă ar vrea cineva așa ceva în marea lor cocălărime, nu e sfârșitul lumii să dai 16 lei pe o cafea? Să vină lumea și pe jos. O plimbare strică? Nu strică. Însă cel mai mare câștig e acceptarea odată și-odată a ideii că orice serviciu se plătește, nu să ne crape buza doar-doar se mai dă ceva gratis, fie și un loc de parcare în zona centrală a orașului, dacă nu vreun concert cu Smiley în Piața Operei sau printre cocotierii din mall.
Pe vremuri te învârteai ca bondaru prin capitale străine ori de frica plății unui loc de parcare, ori că nu te pricepeai să scoți cartonul să faci apoi plata. Acum intrăm în normalitate. Nu sunt un consumator de mall. Mă duc o dată la două-trei săptămâni, poate o lună, și atunci când aveam curiozitatea asta nu puteam să o fac de atârnătorii de mall. Acum pot merge mai des. Nu mai îmi trebuie mască de gaze. Curaj, domnilor de la Iulius Town!
Comentarii prin facebook