Vineri, Timişoara a fost vizitată, la invitaţia primarului Dominic Fritz, de preşedintele Germaniei, Frank Walter Steinmeier. A fost prima vizită a unui şef de stat în Timişoara după mai bine de 20 de ani, în 2001 ajungând aici Regina Beatrix a Ţărilor de Jos. Şi, anecdotic, a fost primul şef de stat de limbă germană ajuns la Timişoara după împăratul Franz Josef. Nu a fost o vizită de tip Phenian, nici măcar de genul celei pe care preşedintele german a făcut-o la Sibiu, unde copiii au fost scoşi cu arcanul ca să cânte ce „lume minunată” au ei în perioada grevei profesorilor.
A fost aşadar o vizită absolut normală, cu plimbări prin centrul oraşului, incursiuni la unele obiective, iar joi seara chiar o relaxare pe o terasă. Vineri, centrul Timişoarei chiar era plin, foarte multe grupuri de turişti prin oraş, multe limbi vorbite, râsete şi zâmbete. Cum era de fapt Timişoara de altădată şi la care facem recurs de multe ori, un oraş inovativ, multietnic şi tolerant, cu faţa spre viitor.. A fost normalitatea reconfortantă a unui oraş viu şi european.
Din păcate, există şi o altă Timişoară, „dark”, obtuză, intolerantă, eşuată pe valurile extremismului. O Timişoară reprezentată acum cel mai bine de fostul primar Nicolae Robu, bunul prieten al lui Ionuţ Nasleu şi Florin Răvăşilă, printre alţii. Negru de frustrare, cu câteva zile înainte de vizita preşedintelui german, Robu îşi revărsa în scris spumele de furie pe „ocultă” şi pe „grupurile de interese” din spatele „Coloniei Timişoara”. De data aceasta a mers chiar foarte departe, atacând pur şi simplu Germania cu multă mânie, nu, nu proletară, ci mai degrabă AUR-istă şi „şoşocară”.
“𝐔𝐧 𝐬̦𝐞𝐟 𝐝𝐞 𝐬𝐭𝐚𝐭 𝐬̦𝐢 𝟔𝟎 𝐝𝐞 𝐝𝐢𝐩𝐥𝐨𝐦𝐚𝐭̦𝐢 𝐯𝐢𝐧 𝐬𝐚̆ 𝐯𝐢𝐳𝐢𝐭𝐞𝐳𝐞 𝐓𝐢𝐦𝐢𝐬̦𝐨𝐚𝐫𝐚 𝐬𝐚̆𝐩𝐭𝐚̆𝐦𝐚̂𝐧𝐚 𝐯𝐢𝐢𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞”, 𝐧𝐞 𝐬𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐝𝐥 𝐅𝐫𝐢𝐭𝐳!. Da, d-le, grupurile de interese din spatele dumitale s-au gândit să-i aducă în zbaterea lor de a te salva de la căderea jos de tot în ochii timișorenilor, fără precedent în istorie de jos! Și când spun “să-i aducă”, nu mă refer la ambasadorii, respectiv la ceilalți reprezentanți diplomatici ai diverselor țări, care n-au nicio legătură cu personajul calamitar pentru Timișoara, Dominic Samuel Fritz, ci la cei ce, în mod evident pentru oricine, au! E disperare mare la ideea eșecului proiectului “Colonia Timișoara”, în care s-a investit atât de mult! (…) Pe noi, timișorenii, ne interesează orașul nostru, scos, din păcate, de dumneata și de grupurile de interese ce te-au adus aici, de pe orbita pe care evolua atât de frumos, nu ne interesează demersurile mașinăriei dumitale de propagandă!”, a turbat Robu pe Facebook.
Pe scurt, “Oculta” care stă în spatele proiectului “Colonia Timişoara”, în mare pierdere de viteză, l-a scos la înaintare pe preşedintele Germaniei, Steinmeier fiind doar un jolly joker al “statului paralel”. Vigilenţi, “patrioţii” din jurul lui Robu stau drepţi, cu armele în mâîni în faţa “ocultei” disperate. Dincolo de delirul de “deştept util” Moscovei, prietenul lui Răvăşilă a depăşit cu mult aici o linie roşie. Jignind preşedintele unui stat, Robu insultă o întreagă ţară. Nici nu contează că este una dintre cele mai importante, dacă nu cea mai importantă a Europei. Contează însă că, în spatele frustrărilor fostului primar stau încercările disperate (şi) ale lumii interlope din Timişoara de a-l aduce pe acesta înapoi la butoanele care manevrează conductele de bani.
Da, unii timişoreni sunt bucuroşi şi mândri de apartenenţa lor la Europa, iar alţii scotocesc încă prin gunoaiele şi bălăriile naţionalismului de grotă, eventual în căutarea unui saltimbanc, mare admirator al lui Vadim Tudor, care se filma în urmă cu ceva zile prin Timişoara. În fapt, diferenţa dintre cele două Timişoare este ca şi diferenţa dintre a sta cu Frank Steinmeier la masă faţă de cum ai sta cu Ionuţ Nasleu…
P.S. Stau şi mă întreb dacă oare ar fi chiar aşa dramatic ca Timişoara să fie o „colonie” germană, aşa cum, într-o mare măsură, a fost în perioada ei de mare dezvoltare. Sigur, într-o astfel de „colonie” interlopii din jurul fostului priamr n-ar mai fi mufaţi la fondurile publice.
Comentarii prin facebook