N-o fi Ilie Bolojan vreun Hercules, dar este primul şi, deocamdată, singurul care şi-a luat inima-n dinţi şi furca în mâini şi a intrat să facă curăţenie în grajdurile lui Augias. Şi nici n-a împlântat bine furca în mijlocul grajdului că toate dejecţiile din lume au început să iasă la suprafaţă. Am aflat astfel că la Romsilva – exact regia aia sub al cărei patronaj se taie pădurile… ca-n codru – poţi ieşi la pensie până şi cu 100.000 de euro în buzunare. Şeful de la CFR Călători, un anume Traian Preoteasa, companie aproape falimentară, are trei apartemente în Dubai. Şi exemple de astfel de „bugetari de succes” sunt la tot pasul.
Nu mai vorbesc de sporuri de tot felul: spor de praf, spor de stres, spor ca să nu iei şpagă (pe bune, există şi aşa ceva!), spor de condiţii vătămătoare, spor de stat pe scaun, spor de stat în picioare, la urma urmei… spor de mers la lucru. Iar demersul lui Bolojan, dincolo de începutul unei reforme în Senat, a avut chiar rolul de-a ridica perdeaua de pe o incomensurabilă plagă a României: sinecurismul de partid.
Se ştie, România are cei mai mulţi bugetari pe cap de locuitor, dacă nu din lume, cel puţin din Europa. Avem cei mai mulţi secretari de stat, directori prin ministere, agenţii de stat, secretare etc. De exemplu, avem 1.300.000 de bugetari (nu se pun aici angajaţii la companiile de stat), în timp ce Polonia, cu un număr dublu de locuitori, are doar 800.000. Şi, deşi de doi ani se tot vorbeşte de îngheţări ale posturilor la stat (200.000), doar în ultimul an au avut loc 40.000 de angajări în sectorul bugetar. Mai mult, România este singura ţară din lume în care salariul bugetarului este mult mai mare decât cel din mediul privat. Adică al acelui salariat care munceşte pentru ca unul care mută aerul să se lăfăie în lux. Nu mai discut de o legislaţie care îi protejează la maxim.
Dar ştiţi care e culmea? Deşi la nivel declarativ, mai toată lumea spune că trebuie reduse cheltuielile, iar sistemul sinecurist restructurat, imediat ce Bolojan a trecut de la vorbe la fapte, au început văicărelile. Şi nu mă refer la faimoasa blondă PSD-istă care i-a transmis şefului Senatului că este efemer în funcţie, iar ea e pe viaţă. Nici la sindicaliştii de lux din Senat. Apropo, există şi un sindicat al şoferilor din Senat care s-a revoltat. Dar au apărut şi mulţi politicieni să spună că da, dar e ba, dar nu chiar aşa. Începând cu Sorin Grindeanu, unul dintre angajatorii blondei, dar şi al altor multe, multe dansatoare din buric, dar nu s-au lăsat nici cei din UDMR sau chiar AUR. În mod cert, pe la colţuri chiţăie şi PNL-iştii, dar acum Bolojan e şeful lor. De fapt, aici, în această zonă e Sistemul despre care se tot vorbeşte. Sistemul pilelor şi al sinecuriştilor, unul greu de clintit. Iar rezistenţa la orice fel de reformă este imensă.
Revenind la blonda protestatară, nu poţi să nu observi la ea prototipul sinecuristului politic: un munte de nesimţire pe un munte de bani. Specialista PSD în mai toate domeniile, ea are două apartamente în Bucureşti, un Lexus plus bijuterii în valoare de 35.000 de euro. Un fleac.
Lexus-ul mi-a amintit însă de o altă bugetară de lux, fosta şefă de Personal din Primăria Timişoara, Rodica Aurelian. Care pe lângă Lexus, mai avea şi un apartament în Tenerife. Ce ironie, doamna cu pricina chiar conducea o “fabrică” de patalamale de funcţionari publici. A făcut concursuri fără ca oamenii să se prezinte la concurs. A fost ţinută în braţe de doi primari, chiar ilegal, fiindcă nu avea studiile necesare. Matrapazlâcurile i-au fost descoperite însă nu de oamenii legii, ci chiar de primarul Dominic Fritz. După ce a plecat din Primăria Timişoara a fost angajată în alte primării, că doar era competentă. În final, a primit abia o condamnare… cu suspendare.
Şi dacă tot am ajuns la Timişoara, şi primarul Fritz a încercat o reformă a aparatului administrativ. Rezistenţa a fost imensă, nu doar din partea “chişculiţilor”, a sindicaliştilor de lux cu apartamente pe litoral sau a directorului cu PUZ de două milioane de euro. Dar şi din zona politică sau a justiţiei. Ultima, de exemplu, a repus în funcţie o şefă… urmărită penal făcut de DNA, celebră în instituţie pentru şmenurile făcute. Nu mai discut de tot felul de intervenţii venite de te miri unde, inclusiv de la înaltă faţă bisericească. Culmea, exact pentru doamna luată de DNA.
Din păcate, România e ţara în care toată lumea vorbeşte de reforme, dar atunci când acestea chiar se întâmplă, o infernală maşinărie se opune. Totuşi, trăim în ţara în care cel mai sulfuros produs al sistemului ceauşisto-securist este considerat drept campion al luptei anti-sistem…
Comentarii prin facebook