Habar n-am dacă felul cum vede Ilie Bolojan de la Oradea eficientizarea aparatului administrativ este ceea ce pare sau doar un marketing politic. Despre soluția Bolojan s- au emis tot felul de păreri, chiar și aceea că e mai mare reclama decât afacerea. Totuși, e absurd și total neproductiv să îl ataci pe omul care vrea sa taie din cheltuieli salariale cu tot felul de atârnători veniți cu pluta politică în administrație. Unul dintre cei care a făcut-o este Sorin Grindeanu, primvice PSD, omul care s-a referit la restructurările de la Senat, pornite de președintele Bolojan, ca o acțiune de imagine, ceva ce i se va întoarce sistemului în cap prin procese în justiție.
Despre Sorin Grindeanu s-a zis că după alegeri a știut să tacă, că nu se bagă tocmai când ventilatorul împrăștie mai mult rahat după dezastrul din alegeri. O vreme a tăcut, nu s-a băgat în luptele din partid, dar nu s-a mai putut abține când Bolojan a dat un exemplu despre cum se cheltuie bani aiurea în țara asta, iar noi acum nu știm cum să limităm deficitele. Firește că economia făcută de Ilie Bolojan prin tăierea a 200 de posturi nu va salva România. Poate că o parte dintre cei puși pe liber vor câștiga, într-adevăr, în justiție, dar faptul că cineva încearcă nu ar trebui să fie ceva condamnabil.
Doar privind lucrurile din interiorul găștii și atunci, da, te superi pe Ilie Bolojan că pune presiune pe tine executiv PSD, în ideea de a face și tu la fel. Ce-ar fi rău în asta? Ajung să cred că PSD nu va afla niciodată că risipește banii țării, de vreme ce nu acceptă o altfel de gestionare a bugetului decât în felul său. După experimente în decenii de guvernare în care au băgat în sistem mii de oameni, fără să se întrebe dacă este efficient ce fac, dacă banul public suportă o asemenea risipă, PSD tot la fel ar face, condamnând pe cineva care încearcă o altfel de gospodărire a banilor.
Sorin Grindeanu a fost contrazis de administrația bihoreană, care spune că n-ar fi fost 200 cei disponibilizați acolo, ci vreo 90, iar din aceștia doar 50 au dat CJ Bihor în judecată, câștigând doi. Aproape că nici nu mai contează. Să-l credem pe Sorin Grindeanu când spune că există riscul ca oamenii ăștia dați astăzi afară să se întoarcă în sistem cu decizii în justiție. Nu putem exclude așa ceva, căci legea e lege, mai ales când ea e făcută să-l apere pe cel mai „slab”, iar guvernantul „puternic” nici nu prea are interes să câștige astfel de procese, căci banii de despăgubiri vin tot de la fraierii mulți, contribuabilii.
Întrebarea care se pune în cazul intervenției lui Sorin Grindeanu nu este despre teama că pierzi un astfel de proces în justiție, ci, dacă tot cunoști acest mers al lucrurilor, de ce naiba bagi atâția oameni în sistem – ai, nu ai treabă cu ei – pentru ca apoi să nu-i mai poți da afară? Când își vor da seama cei de la PSD și nu numai că bugetul public nu ar trebui să fie nelimitat pentru activiștii lor de partid? Probabil că ei încă nu cred asta, căci numai așa se poate explica statistica care ne arată că an de an politicul a crescut numărul bugetarilor, indiferent de culoarea politică, până la cei 1,3 milioane de astăzi.
Și nu vorbim de polițiști, pompieri, asistente medicale sau dascăli, capitole la care numărul personalului s-a redus în diferite acțiuni de austeritate demarate la presiunea unor instituții europene disperate de amploarea fenomenului din România. Site-ul profit.ro ne arată cum am ajuns la acest număr rotund de 1,3 milioane de bugetari. Guvernul Ciolacu are un plus de aproape o mie de posturi ocupate în fiecare lună de guvernare. Pe vremea lui Ciucă – aproape 1383 plus bugetari pe lună, Câțu, 835, Orban 988, iar guvernele Grindeanu, Tudose și Dăncilă, 1336 bugetari adaugați sistemului în fiecare lună. Cu voia dumneavoastră.
Comentarii prin facebook