După mai bine de un secol, Timişoara ar putea avea din nou un primar etnic german. (Unii i-ar spune şansa.) Nu o să insist aici vizavi de ce a făcut pentru Timişoara un primar neamţ precum Johann Preyer, de exemplu, fiindcă mulţi o ştiu. Mai important cred că este cum ar putea ajunge din nou un neamţ get-beget primar iar, ulterior, ce ar putea face pentru Timişoara din această poziţie. Mă refer aici, evident, la Dominic Samuel Fritz, cadidatul USR la şefia instituţiei de pe CD Loga 1.
Mulţi timişoreni nu-şi doresc însă aşa ceva şi asta înainte de-a face un minim efort de a-l asculta pe neamţ. Şi o să trec în revistă aceste categorii refractare. Cu toate că Timişoara este cunoscută ca un oraş multicultural, în care a existat dintotdeuana – sau cel puţin aşa ne place să spunem – o extraordinară concordie între etnii, remarc, cu oarecare tristeţe, că există şi acum un gen de împotrivire la candidatul USR, doar pe motiv că e neamţ. „Ce ştie neamţul ăla care sunt problemele noastre?”, se întreabă „mândrii” români, care mai trăiesc şi prin Timişoara. Aceştia ar fi primii care se opun lui Dominic Fritz şi o fac fără ca nici măcar a dori să-l cunoască.
Fritz mai reprezintă, la fel ca partidul său, diputa dintre nou şi vechi. Dintre o clasă politică prăfuită, compromisă şi fără cele mai mici principii cu una care priveşte spre viitor. “Ne-am săturat să fim conduşi de o clasă politică vulgară, incompetentă şi coruptă. Timp de 30 de ani, aceste partide au subminat instituţiile statului. Singura noastră speranţă este o reformare profundă a clasei politice, iar asta se poate face doar cu oameni noi şi partide noi”, spunea acelaşi Dominic Fritz, în urmă cu aproape un an. Ei bine, există mulţi timişoreni, unii chiar de bună credinţă, conservatori, refractari la tot ce înseamnă nou şi animaţi de vechea zicală “Doar mai rău să nu ne fie”. Nici aceştia nu-l votează pe Fritz din cauza unei temeri nedesluşite de viitor.
În fine, există şi o pătură mai mult sau mai puţin largă de şmecheraşi, interlopi, bişniţari, derbedei, rechini imobiliari care se simt foarte confortabili faţă de cum stau treburile la primărie acum. O instituţie în care e greu să pătrundă oamenii decenţi. Şi aşa a fost şi în timpul lui Gheorghe Ciuhandu, nu doar în epoca Robu. Nu mai amintesc de sutele (mii cu familiile lor) de sinecurişti şi incompetenţi care mută aerul prin primărie şi serviciile acesteia. Toţi aceştia nu-şi doresc sub nicio formă ca în primărie să fie rânduială, să fie instalată competenţa. Ori Fritz chiar asta reprezintă, o ştiu şi detractorii săi, respectiv aşezarea primăriei pe model nemţesc. Adică muncă şi competenţă.
Toate personajele din această categorie, multe racordate şi politic, sunt cele care vor face cea mai dură opoziţie la orice înseamnă primenirea instituţiei. Sunt şi cei dispuşi să scoată bani din buzunar, să facă importante chete pentru ca lucrurile să rămână aşa. Sunt cei care aruncă zvonuri pe piaţă, cum că Fritz ar fi om al serviciilor româneşti, fie SRI, fie SIE. Asta dacă nu e cumva e agent dublu, triplu, cvadruplu, CIA, Mossad, MI 6. Zilele trecute, noul şef al PSD Timiş, Alfred Simonis, vorbea, la rândul lui despre Fritz, că ar fi un “candidat de laborator”. Ce însemnă asta? Om al serviciilor?
Culmea, la fel ca în cazul “statului paralel”, cei care aruncă pe piaţă astfel de zvonuri au mult mai mari legături cu adevăraţii securiştii. Cei mai mulţi dintre ei “patrioţi” din timpul lui Ceauşescu. Şi mai e o chestiune. Multora, mai ales celor cu mentalităţi învechite, cărora li se pare o normalitate ca politica şi administraţia să se facă doar pe interese de caste, fami(g)lii, grupuri infracţionale etc., le este greu să înţeleagă ceva. Şi anume, cum de un neamţ cu şcoală, vorbitor de patru limbi, fost consilier al preşedintelui Germaniei (pe lângă multe altele) se îndrăgosteşte de Timişoara, unde vrea să fie şi primar.
Foarte probabil Fritz este departe de-a fi perfect. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie ascultat înainte, iar nu refuzat din start fiindcă e neamţ, e nou în politică şi nici n-are legături cu interlopii Timişoarei. Şi o ultimă chestiune. Să presupunem că Fritz are în spate interese nemţeşti, cum tot se plâng unii “patrioţi”. (O prostie, dar să zicem că aşa este.) Oare chiar aşa nasol ar fi să scoată Timişoara din zona de influenţă balcano-dâmboviţeană, pentru a o integra în cea germană?
Comentarii prin facebook