Așa e, n-are Spania atâtea lămâi să ne treacă greața după ce vedem ce se întâmplă în politica românească. Am tot spus că e teribil de contraproductiv să generalizăm, aruncând tot felul de poante despre cum te mănâncă porcii dacă te tăvălești în troca cu parlamentari, demnitari guvernamentali, prefecți, subprefecți și așa mai departe, dar este cum spune mai sus amicul meu Ino Ardelean: liberalii au promis (a câta oară?) că dacă vor veni la guvernare vor face altfel decât PSD și… Și realitatea de azi ne arată că unele lucruri le-au făcut precum pesediștii, cele legate de plantarea activiștilor în aparatul guvernamental și altfel de funcționărime, iar altele nu le fac ca pesediștii, ba din contră, încearcă să le îndrepte. Acum, cu lămâile alea ca popcornul la un film prost, am putea să readucem în discuție teoria răului cel mai mic numit compromis.
Ce preferi? Să fie totul prost sau să fie numai pe jumătate prost? Idealiștii ar zice că e bine să fie totul bine. „Idealiștii” de ocazie se freacă pe mâini și spun că asta e dovada că nici cu ăștialalți nu e mai bine, că totul este o deșertăciune. Finalmente, subiectul se pierde în lozinci, fără ca nici oamenii de bună credință, nici manipulatorii informației, să nuanțeze puțin nivelurile astea de greață. Acele lucruri bune – făcute printre atâtea rele ce ne provoacă greața – nu s-ar fi putut face fără compromisuri cu ALDE, cu Pro România, cu PMP sau USR, dacă ceea ce a cerut USR poate fi numit „compromis” în sensul pestilențial al folosirii lui în politică. Favorurile făcute acestor partide aduc aminte de ce uram mai mult la politicile făcute de PSD sau PDL cu „umaniștii” lui Felix sau UNPR-ul generalului Izmană. generalizate apoi la nivelul întregii clase politice în sensul mocirlirii ei în ansamblu.
Dacă reușești să modifici un rău în bine schimbând legislația electorală la două tururi de scrutin la alegerea primarilor, e OK. Dacă pui niște procurori șefi decenți, nu activiști de partid ai PSD, fiind ținut la guvernare prin acele compromisuri, iarăși este un mare bine comparativ cu cât de rău putea fi. Probabil că așa va fi mereu dacă accepți o dată, ar spune oamenii dintr-o bucată. Așa este. Noi ăștia din mai multe bucăți știm că compromisul în politică nu este inventat de români și îl simți peste tot inclusiv în geopolitica mondială, dar depinde de câtă indignare, câtă ipocrizie, câtă nedreptate produce și cât contribuie el la diminuarea confortului vieții tale. Din acest motiv unii recomandau neintrarea dreptei la guvernare până ca acest lucru să se întâmple natural, după niște alegeri. Dar acest lucru ar fi avut aceleași costuri, iar în politică e bine să știi să manageriezi aceste costuri. Zic unii, nu mă pricep.
Vor spune alții că PNL face aceste manevre mizere în planul plasării cadrelor de partid în funcții bine plătite nu pentru că ar avea ce pierde în planul majorității parlamentare, că nu e obligat de parteneri să facă căcaturi din astea de vreme ce își dorește alegerile anticipate. E și nu e așa. O altă majoritate refăcută pe fundația PSD împreună cu toți cei nemulțumiți că PNL nu le-a acceptat propunerile de compromis ar putea da jos Guvernul Orban fără să se ajungă neapărat la anticipate. S-ar ajunge la interimate cu care nu mai poți face nici alegeri înainte de vreme, nici măcar bruma asta de modificări pozitive în legislația electorală, în chestiunea pozițiilor cheie în Justiție măcar.
Urăsc mirosul ăsta de vomă venit din zona politicului, dar aș urâ altceva mult mai tare. Dacă el ar veni după alegerile din toamnă. Prefer să mă țin acum de nas pentru a ajunge să respir mai curat peste un an de zile. Însă aș zice, întradevăr, că nu mai avem ce aștepta de la clasa politică dacă un suflu nou, o majoritate nouă formată din partide ce se pretind scrupuloase n-ar schimba nimic din felul cum se face astăzi politica. Atunci lămâile nu vor mai ajuta la nimic.
Comentarii prin facebook