Când vezi ce se întâmplă într-un partid ca PNL înainte de niște alegeri, cam ce s-a mai întâmplat și în PSD în mai toate ocaziile în care crocodilii tineri mușcă din ăi bătrâni, dar și-n USR, căci și acolo sunt orgolii, normal că tu român te luminezi la față și spui că nici ăialalți nu-s mai buni. Nu mai contează nuanțele, că crocodilii tineri nu mănâncă chiar toată turma de antilope de pe malul ălălalt al gârlei și mai lasă ceva și gheparzilor, nici că unele reptile belesc ochii mari spre Orient, iar altele mai blajine, spre Occident. Nu mai contează nimic din toate acestea, căci toți sunt la fel și pe acest segment de argumentație nici nu poți să-i contrazici fără să-ți rupi spinarea logicii.
Ei știu mai bine cum este în interiorul partidului. Că Orban a făcut pe dracu-n patru pentru a obține prima funcție la Camera Deputaților, dar pentru asta a trebuit să lase la negocieri funcții bune celor de la USR sau UDMR. Dar n-au zis-o cu gura mare până să simtă sângele victimei Ludovic Orban. Poate că o gândeau, dar, una peste alta, au ajuns totuși la guvernare, iar fără USR și UDMR nu se prea putea treaba asta, oricât s-ar fi scremut ei. Ba da, se putea, dar numai într-o formulă USL cu partenerii de la PSD, ceea ce ar fi dus partidul pe un ultim drum politic, cum s-a întâmplat cu PNȚCD-ul cu mulți ani în urmă.
Iar dacă ei știu cum e în interiorul partidului, noi nu putem decât observa de la distanță dacă și hienele vor să devină crocodili sau doar ni se pare nouă de la caniculă. Despre unele nume din politică n-am fi auzit chiar nimic dacă sponsorii nu i-ar fi preluat de la fostul lider de partid, ciclul tot continuă și așa au ajuns mari contestatari de Orban, cum ar fi unul Dan Vîlceanu. Una este să zică Boc că își dorește alegerea lui Cîțu, căci Boc nu știu să fi lins la funduri în PNL, și alta este să vedem cum se plimbă „ideologic” unul ca Rareș Bogdan, madam Turcan sau secretarul neoprotestant de la Mureș.
Inventariind crocodilii din troaca cu porci te întrebi dacă beneficiarul Florin Cîțu poate fi privit cu admirația ce-ar merita-o poate pentru o bună guvernare, dacă îi pui în cârcă toate grețoșenile astea. Mai este Florin Cîțu rockerul simpatic cu cea mai mare creștere economică sau vedem deja în jurul lui o grămadă de coioți cum îi fac răcoare cu frunza de palmier ruptă rapid din curtea Modroganului? Poate că nu mai este. Dar dacă totuși ar mai fi, noi cum ne-am da seama?
Cum am ști noi că Florin Cîțu a fost premierul potrivit ce-a ținut patru ani coaliția anti-PSD și pentru mult visata reformă, dacă noi din afară sau unii liberali mai principiali din interior l-ar penaliza pentru faptul că se înconjoară de reptile atât de alunecoase? Păi n-am mai ști, firește, căci un Florin Cîțu fără voturile astea sulfuroase din filiale nu ar mai ajunge președinte de partid, iar dacă nu ajunge președinte de partid nu va mai rămâne premier, iar dacă nu mai rămâne premier nu știm noi cât de capabil urma să fie.
Pentru asta trebuie să se bucure de votul unui Alin Nica care să-l trădeze pe Ludovic Orban, deși s-a bucurat cândva de binecuvântarea lui ca interimar la Timiș. Puțini vor fi ca Boc, să ia în picioare o astfel de decizie. Mulți o vor lua cocoșați de gândul că ar putea rata marea șansă de a trăda acum, nu prea târziu, când trădarea lor n-ar mai avea nicio valoare pentru câștigător. Din acest punct de vedere, da, PNL este aceeași mizerie cu PSD-ul. Partidele sunt organisme care așa funcționează, uitați-vă cum arată o organizație USR când au loc alegeri și clarificări între aripi.
În USR se vor întări alți poli de putere post fuziune, atunci vom vedea dacă acești colți sunt la fel de galbeni ca dinții lui Liviu Dragnea sau mai rari, ca ai lui Ludovic Orban. Din acest motiv nu poziționarea lui Alin Nica sau Vîlceanu de la Gorj ar trebui să ne frământe până la epuizare, ci ce se va întâmpla cu acea aripă de PNL care va merge pe mâna pierzătoare a lui Ludovic Orban, în situația în care PSD e disperat după un alt ALDE.
Comentarii prin facebook