Sala Studio a Teatrului Naţional Bucureşti, una de dintre cele mai prestigioase instituţii de cultură din România sau aşa ar trebui să fie, de Ziua Mondială a Teatrului a găzduit un fel de şezătoare de „purici”. Totul s-a transformat într-un imens scandal, fiindcă la pachet cu „maestrul” Dan Puric, invitaţilor li s-a oferit gratuit şi un ziar de o greţoşenie naţionalistă, xenofobă şi putinistă, de care s-ar fi ruşinat şi Vadim Tudor. Cam asta e tot ce s-a putut la Teatrul Naţional Bucureşti, aflat în subordinea Ministerului Culturii, de Ziua Mondială a Teatrului. (Mă gândesc ce se întâmpla la Timişoara, dacă avea loc o asemenea manifestare.) Ministrul Culturii, Lucian Romaşcanu, a promois o anchetă în privinţa distribuirii propagandei putiniste, dar a refuzat să se refere la prestaţia lui Puric. Probabil o să mai aşteptăm ceva timp până când întregul scandal se va ascunde sub preş.
Nu e un secret, Dan Puric se închipuie un fel de apostol al neamului, un ultim altlet al Ortodoxiei, fiind plimbat pe la televiziuni ca sfintele moaşte. (”Haimanalele alea abia se pregăteau cu jos biserica, jos patriarhul”, a “!apărat” Puric Biserica de victimele de la Colectiv.) Ba îmi amintesc că eurodeputata Maria Grapini l-a plimbat odată şi la Bruxelles să facă o şuşanea şi pe acolo. Culmea, chiar Bruxelles, care alături de Washington, ar fi originea răului pentru Puric. (Banii „Ocultei” n-au miros.) Naţionalist-ortodox, rusofil, debitând la infinit tot felul de conspiraţii mondiale, Puric chiar poate fi fascinant pentru unii români. Sfertodocţi, dar cu pretenţii de intelectuali „cunoscători” ai tuturor conspiraţiilor, dacopaţi, frustraţi antioccidentali, oameni cărora le este lene să gândească etc. Cam acestea sunt categoriile de români care-l „venerează” pe „maestrul” Puric
Puric are tot dreptul să fie putinist, cum poate fi şi admirator al Daesh (în antioccidentalismul lui probabil chiar este). Dar într-o perioadă în care se închid site-uri pentru propagandă rusească (unele total greşit, precum Aktual24), Puric este lăsat în continuare să manipuleze oameni mai slabi de înger taman în incinta Teatrului Naţional. Cum poţi să spui că eşti mare creştin-ortodox, când mii de ucrainieni, bărbaţi, femei, bătrâni şi copii, tot ortodocşi, sunt măcelăriţi? Când milioane de oameni sunt dezrădăcinaţi luând calea pribegiei? Când sute de mii de copii sunt despărţiţi, unii pentru totdeauna, de taţii lor rămaşi să lupte împotriva hoardelor lui Putin? Când şcoli, spitale, teatre, muzee, chiar biserici sunt transformate în ruine? Eşti creştin-ortodox fiindcă susţii un dement care pretinde că luptă tot în numele Ortodoxiei, susţinut de o haimana pe nume Kiril?
Din fericire, România întunecată/obscurantistă a lui Puric este mică şi, sper, pe cale dispariţie. Am văzut în această perioadă şi o Românie luminoasă. Respectiv, mulţi, foarte mulţi români, poate nu atât de creştini precum puricii lui Putin, dar care au făcut fapte mult mai creştineşti. Am văzut o imensă solidaritate a binelui în ajutorarea refugiaţilor din Ucraina. O ţară, pe care, să o recunoaştem, nu prea aveam motive să o simpatizăm. Dar asta înseamnă şi creştinismul, să ajuţi pe oricine e la necaz. Şi, mai mult, înseamnă să fii OM. Nu… puric.
Comentarii prin facebook