O armata atat de mare, rapusa de un om atat de mic (162 cm)

Pensionarii din armată sunt ultima victimă a aprigului Guvern Emil Boc. Tare s-au mai ramolit militarii ăştia de când au trecut în rezervă, dacă ajunge un om de talia domnului Boc (1,62 m) să-i învingă pe aproape toţi dintr-o lovitură. Mai la serios vorbind, guvernul a greşit grav faţă de pensionarii din armată, pentru că i-a minţit. Le-a spus că nu le micşorează veniturile sub „mizeria” aia de pensie de 3.000 de lei şi nu s-a ţinut de cuvânt. Când foarte bine putea să nu-i mintă, să le spună direct, ca de la bărbat la bărbaţi, că vor primi atâţia bani cât reiese din algoritm, dacă se poate, după cum şi cât au cotizat pe ce fonduri au făcut ei contribuţiile, n-are importanţă. Trăiască principiul contributivităţii! Trăiască recalcularea! Să dăinuie ea peste ani şi ani, peste guverne şi coaliţii, ca să ştie tot mapamondul că militarii români sunt demni, că ei nu vor miloaga nimănui, nici măcar a bugetului de stat, a bugetului asigurărilorde stat închegate şi de la cei cu salariul aproape de cel minim pe economie. Salarii mari în timpul muncii să însemne pensii mai mari. Pentru riscuri deosebite pe front, în contingentele NATO, să fie solde deosebite, dar să nu facem, totuşi, mari eroi din orice magazioner care nici nu ştie câte arme mai are în depozit printre peturile de vodcă. Salarii mai mici, logic, pensii mai mici. Simplu, aşa e şi la angajaţii de la multinaţionale când vor ieşi ei la pensie, şi la cei din siderurgie, şi la poştaşi, ceferişti (şi ei în uniforme) fără legi speciale şi alte cadouri electorale. Individual luaţi, poate că mulţi pensionari din armată sunt oameni de treabă dacă n-au intrat încă în PRM, chiar aş juca o tablă oricând cu un tataie de la intendenţă, dar Armata ca instituţie, asta care a prins revoluţia, nu oştile lui Mircea cel Bătrân, mă lasă rece. La figurat, nu la propriu, cum s-a întâmplat cu mulţi tineri aduşi la starea de rigor mortis de uniformele militare care au făcut masacru în decembrie 1989, singurul “război” în care şi-a “riscat” viaţa mare parte din generălimea asta făcută mai apoi la apelul cotroceanului, pentru “merite deosebite” în slujirea şefilor politici, indiferent cum l-o fi chemat pe şef de-a lungul mandatelor. Care va să zică, domnule Boc, când le veţi tăia şi celelalte 25 de procente, spuneţi-le direct, nu-i mai frigeţi atâta! Şi, dacă se poate, să nu uitaţi de gradele alea mai mult sau mai puţin rezerviste de la Secu, prieteni de nădejde ai preşedintelui care a condamnat comunismul.