Cu o imensă scârbă vizavi de clasa politică, probabil că majoritatea românilor au așteptat rezultatul Referendumului cu gândul că oricum se vor bucura la final de necazul altora. Că doar atât le-a mai rămas românilor: să urască. Dacă cvorumul ar fi fost atins, se bucurau de necazul lui Băsescu și al sicofanților din jurul său, iar dacă nu, se bucurau de necazul lui Antonescu, Ponta sau Dan Voiculescu și al istericilor de la Antene. Când vezi că e trist un ipochimen grețos, precum Dogariu ăla, șef peste nu știu ce asociație de foști militari cu pensii nesimțite, nu ai cum să nu te bucuri.
Trebuie spus totuși că prezența la urne a fost extrem de mare, având în vederile condițiile în care s-a desfășurat referendumul. Respectiv, la mijlocul verii și în condițiile în care două partide parlamentare, PDL și UDMR, l-au boicotat. Cu toate acestea, prezența a fost aproximativ la fel de mare ca la alegerile generale precedente. Pe de altă parte, e clar că nu s-a făcut cvorumul. Ca să nu mai spun că, dacă plebiscitul se făcea pe baza listelor electorale care vor reieși în urma ultimului recensământ, cvorumul urca undeva la 55%.
Clipe mai penibile și ridicole cum am văzut la sediul de campanie al lui Traian Băsescu e greu de închipuit. După ce 87% dintre cei prezenți la urne te-au trimis acasă, dacă nu chiar la origini, să desfaci șampanii ca după o mare victorie e mult chiar drfrși pentru Băsescu. După ce, cu 2,5 milioane de români mai mulți decât cei care te-au ales au votat acum demitere, să spui despre o „mare victorie” a democrației înseamnă că ai o mare, foarte mare problemă de logică. Evident, și un grad imens de nesimțire. Ca o paranteză, o „mare speranță” pentru mulți români care cred în dreapta, Mihai Neamțu a fost „vedeta” serii în maimuțăreli și gesturi infantile.
De cealaltă parte, cu toate că USL și-a proclamat victoria pe baza votului imens împotriva lui Băsescu, Antonescu și Ponta trebuie să prezinte românilor nota de plată pentru un demers, până la urmă, sortit eșecului. Probabil că o coabitare cu Băsescu până în 2014 era imposibilă, dar să provoci demiterea lui, jonglând cu legile după cum i-a tăiat capul, e o greșeală de neiertat. Acest demers trebuia făcut cu creier. Inclusiv trebuia așteptat să fie validate listele electorale pe baza recensământului din 2011. Puteau schimba inclusiv legea, dar prin metode democrate, astfel încât un referendum să fie validat, oricare ar fi fost prezența. Umorile personale ale celor doi au fost însă mult mai pregnante decât materia cenușie pe care o depozitează în căpățânile lor.
De pierdut vor pierde în continuare românii. Care vor fi nevoiți să asiste și în perioada următoare la un circ jalnic între Băsescu, președintele de 12%, și liderii USL.
Una peste alta, cea mai bună soluție pentru România și români, ar fi ca toți cei trei implicați în acest război fără sfârșit (Băsescu, Antonescu, Ponta) să plece și să ne lase în durerea noastră.
Comentarii prin facebook