Vara aceasta, când seceta a compromis mii de hectare, la Curtici s-a obținut cea mai mare producție de grâu din România. Combinatul Agroindustrial Curtici are 500 de angajați, iar șeful lui, Dimitrie Muscă, știe exact ce trebuie să facă pentru a obține profit în fiecare an. De mai bine de două decenii se ocupă de asta și foarte rar a dat greș.
CAI Curtici are terenuri, ferme de animale, livezi și magazine de desfacere. Cifra de afaceri este de 10 milioane de euro pe an, iar muncitorii specializați ajung să câștige salarii ca în Occident. Asta, chiar dacă sunt români, așa cum li se reaminește angajaților, zilnic, oră de oră. În curtea sediului administrativ al holdingului, dar și în ferme, la oră fixă, răsună în difuzoare „Noi suntem români”. E la fel de zece ani.
Dimitrie Muscă stă prea puțin în biroul său, unde pe patru ecrane imense sunt transmise, non-stop, imagini live din ferme și din cele 29 magazine în care se vând produsele din carne și lactate. Majoritatea timpului și-o petrece pe câmp și în ferme. De mai bine de 20 de ani își începe ziua la ora 7. Dacă nu e campanie, stă până la ora 18 în ferme. Dacă e sezon de recoltare sau însămânțări, stă și 17 ore la lucru. „În agricultură nu se poate lucra altfel. Ce facem noi, aici, este meserie”, spune.
CAI Curtici s-a născut imediat după Revoluție, pe bazele fostului CAP. Povestea începe însă în 1987, când agronomul Dimitrie Muscă a fost numit inginer-şef la CAP „Lumea Nouă” din Curtici. În 1989, cooperativa trecuse de la cinci milioane de lei pierdere, la nouă milioane de lei profit. După Revoluție, Muscă s-a trezit în curtea CAP-ului cu majoritatea proaspeţilor proprietari de terenuri. „Nu vrem să se desfiinţeze CAP-ul. Cu ce o să ne alegem? Vrem să rămânem în asociaţie, iar tu să ne conduci mai departe”, i-au spus.
Cooperativa Agroindustrială funcționează acum în sistem holding, asociind două societăți cu producție vegetală, care lucrează 7.500 de hectare de teren. Pământul aparține celor 2.300 de curticeni sau urmași ai acestora. Acum primesc parte din câștig. În medie, fiecare are cam trei hectare. Vara aceasta, în timp ce agricultorii se plâng că le sunt compromise culturile, la CAI Curtici s-a recoltat cea mai mare producție de grâu din țară. „În fiecare an luăm decizia de a planta cea mai mare suprafață cu acea cultură care se dovedește a fi cea mai rentabilă. Sezonul acesta, cel mai rentabil a fost grâul. Am plantat 4.000 de hectare cu grâu și am obținut 7.013 kg la hectar. Pentru însămânțări folosim exclusiv grâu românesc, produs de Stațiunea de Cercetare Fundulea”, explică Dimitrie Muscă.
Chiar dacă la Curtici se face cel mai bun grâu pentru făina de panificație, 3.000 de tone din producție au fost oprite pentru hrana animalelor. „Sunt 21.000 de porci la CAI Curtici, în iarnă probabil vor ajunge la 24.000. În plus colaborăm cu o fermă cu 10.000 de capete, de la Ierateș. Așa știi ce mănâncă, ai garanția unei cărni curate”, mai spune Muscă. În fiecare an, cei 2.300 de proprietari de teren primesc, pentru fiecare hectar, 750 kg de grâu și tot atâtea de porumb. Cei care nu vor produse primesc 260 de euro per hectar sau își asigură pâinea pentru tot restul anului. Cantitatea de o tonă şi jumătate la hectar nu se dă nicăieri în lume.
Pentru lucrul pământului, Dumitru Muscă mizează pe calitatea germană. Toate mașinăriile sunt capabile să lucreze 300 de hectare zilnic. În plin sezon, cei care lucrează pe combine sunt remunerați cu câte 100 de euro pe zi. Tractoriștii primesc și ei câte 70 de euro pe ziua de muncă. „Mașinile au valoare mare. Oamenii care lucrează pe ele au valoare mare în mână. Trebuie să fii plătit corect ca să exploatezi corect utilajele”, spune Dimitrie Muscă.
La CAI Curtici funcționează întreg circuitul unui business bine pus la punct: pe pământul oamenilor intrați în cooperație se produc cerealele, din acestea se fac furajele pentru animale, abatorul și fabrica de lactate sunt tot ale holdingului, iar produsele se vând doar în magazinele proprii. „Eu știu ce am aici, nu mă compar cu alții. La fel de adevărat este că în niciun an nu am avut profit sub un milion de euro. România ar putea arăta așa, dacă cei din domeniul acesta ar înțelege să lucreze serios”, spune directorul Muscă.
Curtea holdingului e plină de canari galbeni, iar în clădirea administrativă sunt acvarii cu pești mari, portocalii. Pentru buna dispoziție a copiilor din Curtici, Dimitrie Muscă a deschis și o minigrădină zoological. La unul dintre sedii crește, în libertate, păuni, pe un gazon care ar face orice englez să moară de invidie, flancat de trandafiri altoiți, meri și pruni care au dat în pârg. Și e numai curtea fabricii de lactate a fostului CAP. O curte unde cei câțiva angajați au toate premisele să vină cu drag la muncă.
[nggallery id=1323]
Comentarii prin facebook