Candidatul USL pe Colegiul IV pentru Camera Deputaților, Ion Răducanu, afirmă că a reușit să ajungă în toate ungherele celui mai sărac colegiu timișorean. El a promis solemn că-i va ajuta pe oamenii din această zonă să iasă, în următorii patru ani, din secolul XIX în care au fost uitați. Răducanu îi roagă pe oamenii resemnați să meargă duminică la vot.
Mai sunt doar câteva zile până la alegeri. Cum a decurs, în mare, campania electorală?
În ceea ce mă privește, am dus o campanie electorală bazată pe sinceritate și fair-play. Sunt convins că duminică, la vot, timișorenii vor alege oamenii serioși, care au coloană vertebrală, și nu își vor lăsa viitorul pe mâna unor mici „politicieni”, care au încercat să le cumpere bunăvoința cu o pâine sau lăudându-se cu realizările celor care administrează acum Timișoara. Asta, în timp ce unii candidați, actuali parlamentari, se lăfăiau în delegații pe banii publici sau și-au decontat ani de zile chiria pentru sedii fictive, băgând banii cetățenilor în buzunar.
Sunteți la a doua campanie în doar câteva luni. A fost mai greu decât la alegerile locale?
Din punctul meu de vedere, nu a fost nici mai greu, nici mai ușor. Aceleași lupte absurde cu bannere ilegale, cu ruperi de afișe, cu atacuri la persoană, lucruri mărunte pentru niște oameni care își doresc să-i reprezinte pe timișoreni în Parlamentul României.
Personal, la fel ca și în campania pentru alegerile locale am ales să bat la pas cartierele din Colegiul IV, să intru în contact direct cu oamenii și împreună cu ei să găsim soluții problemele lor. Pentru că, în final, oamenii contează și nu circul ieftin dintre candidați.
Ați fost unul din candidații care au umblat foarte mult pe teren. Ați luat pulsul oamenilor, cum s-ar zice. Credeți că ați reușit să vă transmiteți mesajele la toți oamenii din colegiu?
Am umblat foarte mult prin colegiu, e adevarat. În Colegiul IV sunt cartiere marginașe, oameni săraci, uitați în secolul al XIX-lea. Am luat pulsul oamenilor… și vă pot spune că pulsul e foarte scăzut din cauza sărăciei și a indiferenței cu care sunt tratați. Lumea vorbește, în general despre pensionari și șomeri. Știți ce e dramatic?
Mai bine de jumătate din săraci sunt oameni care muncesc cinstit. Oameni care merg în fiecare zi la lucru pentru 700 lei pe lună. De aceștia uită toți, dar și ei sunt importanți, asemeni celorlalte categorii sociale. Eu am fost din casă în casă pentru a vorbi cu acești oameni, care nu citesc ziare și nu au acces la Internet. Am făcut legământ scris că îi voi ajuta. Cred, deci, că mesajul meu a ajuns la cei care contează, oamenii simpli, care duminică vor merge la vot.
Din punct de vedere al fair-play-ului, ați avut probleme? Ați avut parte de o campanie murdară din partea adversarilor?
Am avut de-a face, la fel ca și Sorin Grindeanu, cu disperarea PDL-ului. Au fost două momente penibile. Unul s-a consumat când Ovidiu Ciuhandu, în pană de idei, a început să îmi copieze temele de campanie, ca un școlar de ciclu primar. Teme pe care le-am supus atenției publice și mass-media încă din 2008. Știți bine războiul meu cu poluarea industrială.
Apoi, a apărut în presă cum că l-am amenințat. Este complet fals. Eu doar l-am rugat să-și transmită propriile mesaje, pentru că pe ale mele are cine să le transmită. E adevărat că a primit amenințări, dar nu de la mine, ci de la lichidatorii judiciari care încearcă să recupereze datoriile de aproape 14 milioane de euro. Aceasta e pâinea bavareză, care s-a împărțit în campania electorală. Din această sumă, trei sferturi sunt datorii către buget. Către dumneavoastră, către noi toți.
Habar n-avem cât ne-a costat pâinea domnului Scalini, pardon Ciuhandu. Cred că e cea mai scumpă pâine din lume. Aceasta pe care am primit-o gratis, pe la poartă, în campanie. Toți am plătit pâinea domnului Ciuhandu. Domnul Ciuhandu ar trebui să ne dea vreo 20 de milioane de pâini. Ca să fim chit. Norocul lui e că s-ar putea să obțină niște voturi bazate pe coincidență de nume. De fapt, acestea cred că vor fi cele mai multe voturi ale domnului Ciuhandu.
Ce mesaj mai doriți să transmiteți acum, la final, alegătorilor?
În toate sondajele apar două categorii de oameni deciși și indeciși. Eu cred că există o singură categorie. Deciși. Deciși să meargă sau să un meargă la vot. Vreau să mă adresez celor deciși să nu meargă la vot. Vă rog să renunțați la resemnare.
Vă rog, măcar pentru o zi, să sperați. Indiferent câte voturi considerați că ați risipit până acum. Chiar dacă nu faceți asta pentru dumneavoastră, faceți-o pentru copiii dumneavoastră. Pentru că acum… e rău. Dar există pericolul să fie și mai rău. De aceea, vă rog să vă mai gândiți o dată la ceea ce veți faceți duminică. Îi lăsăm sau îi oprim. Eu cred că trebuie să le spunem destul!
Comentarii prin facebook