Nu ştiu dacă PSD se află în pragul imploziei, aşa cum prevestesc unii, care văd o tot mai mare prăpastie sau chiar prăpăstii între taberele din partid. Chiar dacă va fi o mică implozie, personal cred că e mai mult decât prematur să cânţi prohodul celui mai mare partid din România, dacă ne luăm după număr de membri, primari, preşedinţi de CJ-uri, organizaţii puternice etc. Din contră, lucrurile care îi leagă pe PSD-işti sunt mult mai puternice decât cele care îi despart. Şi la urma urmei, ce îi desparte?
Editorial de Ino Ardelean
Avem o tabără de talibani cvasisceleraţi, care plânge după Liviu Dragnea şi care susţine că trebuie continuată lupta cu „statul paralel”, Soros, copiii lui Soros, oculta mondială, extratereştrii etc. Şi mai avem o tabără care, cel puţin declarativ, spune că a înţeles ce s-a întâmplat pe 26 mai, anunţând că a abandonat lupta împotriva Justiţiei şi a statului de drept. Declarativ, fiindcă nimic nu s-a schimbat de la întemniţarea lui Dragnea, iar cel mai bun exemplu este menţinerea acestui Gestapo (zis şi Secţie Specială), condus de o individă cu figură lombroziană, recte Adina Florea. Nu mai discut de aspectele economice, „După noi potopul”, fiind adevăratul program al PSD.
N-o să mă refer, în rândurile următoare, la specimene precum Codrin Ştefănescu, Şerban Nicolae, Florin „Ciordache”, Pleşoianu etc., oricum irecuperabili pentru o societate normală a secolului XXI. O să mă opresc, în schimb, la unul dintre personajele importante ale aşa-zisei tabere reformatoare, respectiv Mihai Fifor, secretar general al PSD şi (încă) potenţial candidat la preşedinţia României. Un individ despre care mulţi PSD-işti spun că e un exemplu de seriozitate, competenţă, inteligenţă bla-bla-bla. Ce spune el, foarte recent, la TVR? „Premierul României începe să se deseneze aşa cum este în realitate. Din păcate, am văzut într-un an şi jumătate o figură distorsionată. Am văzut ce a vrut preşedintele partidului nostru, la un moment dat, să se vadă: un om slab, un om manevrabil, un om care nu reuşeste să articuleze foarte bine politica la vârf a Guvernului (…) Cei care o cunosc pe Viorica Dăncila şi care o cunosc aşa cum este cu adevărat constată că avem în faţă un om foarte hotărât, un om foarte onest, un om care se pricepe să coaguleze echipa”, a explicat Fifor.
Aşadar, adevărata Viorica Dăncilă este un om puternic, cu caracter, dar care s-a comportat ca o râmă în perioada în care Dragnea era preşedinte. Pe bune? Un prim-ministru se poate transforma într-o nevertebrată, doar fiindcă asta era pofta şefului de partid? Dar Fifor ce făcea atunci când vedea că un „om onest şi hotărât” precum Dăncilă, mai ales că e femeie, era transformată într-o târâtoare de Dragnea? A sărit în sus ca un bărbat să protesteze? Evident, n-a făcut nimic. Pardon, nimic atunci când nu era ocupat să lustruiască pantofii lui Dragnea. Ăsta e bărbat? Şi, apropos, politica nu este obligatorie. Nu-ţi convine situaţia de la un moment dat din partid, faci pasul lateral. Ori, Mihai Fifor credea că este un personaj prea providenţial pentru România, astfel că a asistat docil cum Dragnea făcea dintr-un „om onest şi hotărât” un „om slab, un om manevrabil”?
„Are toate datele necesare pentru a putea intra într-o bătălie de la egal la egal cu Klaus Iohannis şi vă spun că o să vedeţi un meci foarte interesant dacă Viorica Dăncilă o să decidă să candideze”, a mai adăugat un sărut Fifor pe dosul actualului preşedinte al PSD. Aşa cum făcea înainte cu Dragnea. Şi exact asta e problema la PSD, că acest gen de caracter trebuie multiplicat de mii sau zeci de mii de ori. O să plece Dăncilă, iar acelaşi Fifor o să ne spună foarte natural despre ea c-a fost o scorpie, o Imelda Marcos. De aceea spun că PSD nu poate să facă implozie. Gustul puterii şi al banilor e mult prea puternic şi îi ţine pe cei mai mulţi împreună. Cu riscul de-a fi ridicoli şi a se transforma din oameni în râme.
Comentarii prin facebook