Cu toate că mai sunt aproape doi ani până la alegerile locale, pe reţelele de socializare se observă, în ultima perioadă, o intensificare a războiului între primarul Dominic Fritz şi fanii săi pe de o parte, iar pe de altă parte Nicolae Robu şi apropiaţii săi. Dacă ar fi să folosesc o fotografie a momentului alb-negru, cei ai lui Robu văd totul în negru, ai lui Fritz totul în alb. Ori, dincolo de politică, Timişoara nu poate fi zugrăvită doar în alb sau negru. În Timişoara sunt şi oameni care aruncă gunoiul lângă coş, dar sunt şi unii care se apleacă pentru a ridica peturile aruncate de alţii. Sunt timişoreni care mănâcă seminţe pe stradă, scuipând cojile pe jos, dar sunt şi timişoreni care fac voluntariat în diverse domenii. (Apropo de voluntariat, trăim încă într-o societate, şi nu vorbesc aici doar de Timişoara, în care marea majoritate a oamenilor nu înţelege/nu crede că sunt unii care fac fapte bune fără să aştepte recompense.)
Amplificarea acestui maniheism poate fi şi rezultatul zvonurilor din ultima perioadă, potrivit cărora Robu este în faţa lui Fritz în sondajele de opine. Cum arătam, Robu şi fanii săi, mai mult sau mai puţin interesaţi, văd acum totul în negru. După ce în urmă cu doi ani totul era alb. Nici o pată de gri, nici atunci şi nici acum. Cum s-a transformat în doar doi ani Timişoara din alb imaculat în negrul cel mai negru? Ne spune acelaşi Robu, încurajat de fanii săi: “şarlatanul” (e doar unul din multele epitete cu care îl descrie pe actualul primar) Fritz şi “grupurile de interese” din jurul lui, musai antiromâneşti, au spoliat oraşul pe care el îl “dezvoltase în forţă”.
Cu toate că parcurge o revenire în preferinţele timişorenilor, Robu a rămas însă acelaşi egolatru incurabil, convins că Soarele răsare zilnic doar pentru a-l vedea, auzi şi admira pe el. Nu mai vorbesc de ipocrizia şi tupeul asemenea celui care împinge o bătrânică pe scări, doar pentru a o întreba ulterior unde se grăbeşte.
De exemplu, acum caută şi se filmează printre gunoaie pentru a demonstra ce mizerabilă a ajuns Timişoara, “uitând” că în mandatul său a fost o perioadă de aproape o jumătate de an, în care şobolanii mişunau pe străzi, din cauza lipsei unui contract cu o firmă de salubritate. (Şi când s-a semnat acel contract, a fost doar pentru o mică parte din străzi.) Nu mai vorbesc de problema Colterm, societate pe care tot el a îngropat-o în datorii, şi asta după ce Guvernul Ponta i-a plătit arieratele, Fritz culegând doar “roadele” acelei politici inconştiente. Cu Capitala Culturală a dat-o monumental de gard, salvându-ne doar amânarea evenimentului cu doi ani. Robu mizează probabil pe o amnezie colectivă, fiindcă altfel nu poţi să spui că toate au fost perfecte în mandatele tale, atâta timp cât n-au fost. Ba din contră. Iar dacă totul era bine, ar fi câştigat alegerile. Să fi fost timişorenii proşti în 2020?
Nu mai discut că nici măcar urmă de viziune nu era în acea perioadă. Mă rog, dacă nu se consideră viziune ideea de-a face din Timişoara un Dubai al Balcanilor, cu multe sclipiciuri şi un kitsch desăvârşit. Şi nu poţi să te aştepţi la altceva de la un om pentru care arta se reduce la carpete cu “Răpirea din serai”. Iar când te înconjori cu bombardieri şi interlopi, e absolut normal ca Dubaiul să-ţi fie punct de referinţă. Dacă ar fi să schimb poza alb-negru de început cu una color, Timişoara lui Robu ar fi una roz cu multe, multe pete aurii.
De cealaltă parte, nici Fritrz şi ai lui nu se lasă mai prejos. Pentru ei totul e alb acum. Şi nu e. Se observă însă şi o îngrijorare în tabăra lui Fritz, o îngrijorare care l-a aruncat însă pe primar într-un fel de paradigmă Robu. Adică aproape zilnic se prezintă câţi arbuşti au mai fost plantaţi, cîte panseluţe puse, câţi pereţi de spitale văruiţi, câţi metri pătraţi de asfalt s-au turnat etc. Nu spun că aceste lucru nu sunt bine de ştiut, dar se poate cădea în ridicol cu exacerbarea lor. Aşa cum era în perioada lui Robu. S-a ajuns până la replici privind grosimea unor puieţi, dacă sunt mai groşi sau nu decât un deget. (E drept, tot Robu a început şi disputa asta.) De asemenea, tot din zona lui Fritz se observă, la fel ca la Robu, o escaladare a limbajului agresiv.
Ori actualul primar a câştigat alegerile şi prin modestia pe care o arăta, chiar smerenie. Dacă va continua să se bată cu Robu numărând panseluţe, Fritz poate să piardă alegerile. Când poate ar trebui să vorbească despre viziuni, să rescrie/continue povestea cu care a câştigat alegerile, să arate unde vrea să ducă Timişoara şi unde s-a ajuns în acest moment. Şi, în primul rând, să-şi asume din greşelile făcute. Crede că nu are erori? Să inventeze…
P.S. Fanii lui Fritz vor spune că tot ce am scris mai sus despre Robu e perfect adevărat, iar rândurile despre primar, total neadevărate. Fanii lui Robu, taman invesr. Tot alb şi negru…
Comentarii prin facebook