„Pot să spun că sunt fericit într-o ţară condusă de Marcel Ciolacu? Asta e nenorocirea noastră. Ce-au făcut fiii comuniştilor, comunişti şi ei la rândul lor – au făcut ce au făcut şi au pus mâna pe putere. Noi am fost fraieri. Ne vedem de profesiile noastre, că le iubim, şi ei, care n-aveau nicio profesie decât că erau numiţi prin filiaţiune, moştenitori ai comuniştilor, au pus mâna pe putere, au furat toţi banii. Suntem în gropi, în loc de autostrăzi, nu mai avem industrie, şi încă multe altele”. Sunt cuvintele unui maestru al teatrului românesc, dar dincolo de profesie, un cetățean cu un simț civic remarcabil încă din primele zile ale libertății postdecembriste: Victor Rebengiuc.
Așa este. Poți spune că ești fericit de nivelul în care s-a ajuns? Că un ins precum Marcel Ciolacu a devenit premierul României, ilustrând cum orice bișnițar din țara asta poate ajunge mare conducător. Asta după ce absolvenți de drept la particulară au făcut și desfăcut sentințe și au dat nume unei mafii incredibil de nocive pentru societate. Iar un general de armată care n-a văzut mitraliera în viața lui, semianalfabet aproape funcțional, conduce doctorate pe bandă rulantă în tot soiul de academii cu profil de școală profesională, făcându-i să se rușineze pe adevărații dascăli și intelectuali ai României.
Poți fi fericit doar cu creștere economică, dacă ar fi ea? Suntem de departe în momentul cel mai prolific al dezvoltării României. Așa este, dar nu este meritul celor amintiți mai sus, iar răul, declinul, diluarea la vârful „elitelor” politice nu este în punctul cel mai de jos. Puteam ajunge mai rău și suntem poftiți să ne mulțumim cu ce avem. Din nou, trebuie să recunoaștem că așa este. Putem ajunge pe mâna unor aventurieri ce-și zic patrioți cu gura plină de rahat, ieșind cu binecuvântarea luată de la ambasada Rusiei. Dar asta nu face ca maestrul Rebengiuc să nu aibă dreptate.
Textul marelui actor circulă pe rețelele de socializare și probabil este consumat cu aceeași voluptate atât de cei ce suferă pentru situația în care am ajuns, dar și de cei care ar vota cu două mâini, la anul, pentru înrăutățirea ei. Căci și pro-europenii liberali de la USR, și popularii de la PMP, de pildă, dar și populiștii AUR vor concluziona că așa este, că Victor Rebengiuc are dreptate când spune că țara asta a fost furată de șmecheri, de nonvalorile provenite din partidele beneficiare ale relaxării comunismului mai degrabă decât din explozia simțurilor noastre democratice începând din ianuarie 1990.
Victor Rebengiuc ar primi „like” și de la noi, dar și de la votantul de Șoșoacă ori Simion. Și ei spun că suntem și am fost furați, dar nu suflă o vorbă de patriotismul hoției la români, de faptul că noi ne-am făcut mult mai mult rău decât își putea plănui o forță străină să ne facă. Că noi ne sărbătorim securiștii mai cu poftă decât o facem cu victimele lor, că noi ne-am furat prin bănci devalizate tot de securiști români din tălpi până-n vârful urechilor, în scheme de îmbogățire rapidă cu dedicație, prin contracte fentate cu statul mult, mult mai din greu decât ne-a furat un retailer la prețul zarzavatului. De aici vine și pericolul distribuirii vorbelor lui nea Victor. Atât de adevăratelor vorbe ale d-lui Rebengiuc. Că ajung în creierele cui nu trebuie.
Comentarii prin facebook