Va continua Dominic Fritz în scaunul de primar al Timişoarei? Va reveni Nicolae Robu pe Loga nr. 1? Îşi va continua Timişoara drumul european sau se va întoarce într-un trecut tributar clanurilor interlope sau mafiei imobiliare? Ar putea apărea un alt candidat care să încurce actualele socoteli? Sunt principalele întrebări care se pun în legătură cu viitorul primar al Timişoarei.
La puţin timp după pierderea la un scor zdrobitor a alegerilor din 2020, Nicolae Robu a intrat în campanie electorală, anunţând că vrea neapărat să revină la butoane. Susţinut sau nu de PNL Timiş, organizaţie pe care a condus-o şi care a fost preluată de marii săi adversari politici. Nu insist foarte mult, amintesc doar că Robu l-a catalogat pe preşedintele PNL Timiş, Alin Nica, drept „infractor” şi „josnic”, în timp ce Nica îi punea rivalului de atunci eticheta de „interlop”. Iniţial, înconjurat de o gloată ai cărei membri doreau să se (re)branşeze la conductele de bani ale primăriei, într-un final, Robu a fost acceptat de PNL Timiş drept candidat împreună cu „proiectul său dubios de-a redeveni primar” (apud Nica).
Recurgerea la Robu a însemnat însă expresia eşecului PNL Timiş de-a găsi un candidat pentru viitor, întorcându-se în trecut. Respectiv la „vopsitoria” Robu şi nu mă refer aici la păr, fostul primar având un talent incredibil de a-şi vopsi „realizările” şi a denatura realitatea. Dacă ne uităm însă la un program electoral din 2012, observăm că n-a atins niciun obiectiv dintre cele promise. NICIUNUL!
Una din principalele sale teme de atac la adresa succesorului său este, de exemplu, proiectele europene ale actualului primar, în condiţiile în care în primii trei ani de mandat Robu nu a avut niciun proiect. Mai mult, în acei ani a umblat doar după „avioane”, precum metroul (orice inginer îţi spunea că e imposbil de realizat în solul mlăştinos al Timişoarei sau extrem de costisitor), o fântână cu sclipici cum a văzut în Dubai sau un subpasaj rutier prin faţa Operei, unde tot specialiştii i-au tot spus că ar putea să ducă la dărâmarea emblematicii clădiri. Printre puţinele realizări ale primului mandat s-a numărat faptul că a schimbat numele lui Gheorghe Ciuhandu cu al lui pe fântânile făcute de predecesorul său (sic!).
În rest a conectat primăria la tot felul de clanuri mai mult sau mai puţin interlope, iar în ultimii trei ani a preluat discursul „suveranisto-conspiraţionist” şi antioccidental, patentat de Nicolae Ceauşescu, mizând probabil pe voturile nostalgicilor după fostul dictator (aproape 50% la nivel naţional). Iar dacă ne uităm la cei doi Nicolae, nu poţi să nu observi multe asemănări începând cu megalomania şi aviditatea după cultul personalităţii, până la mistificare realităţii
De cealaltă parte, Dominic Fritz a creat un orizont de aşteptare foarte mare, iar multă lume este acum dezamăgită. Neavând experienţă administrativă (remontată pe parcurs) şi venind dintr-o altă civilizaţie, Fritz a manifestat o inadaptare la condiţiile/cutumele strămoşeşti. S-a lovit şi de o infernală opoziţie la toate încercările de reformă, începând cu aprobarea unei noi organigrame. Aici a dat şi de un sindicat cu afaceri imobiliare în Mamaia. De fapt, în toată primăria mişunau reptilele imobiliare. Când a venit Fritz în primărie un director avea un PUZ de două milioane de euro, o directoare avea apartament în Tenerife şi un Lexus în garaj, un alt director un PUZ în Giarmata, împreună cu o judecătoare. Un adevărat grajd al lui Augias, care trebuia curăţat.
Ca atare, s-a livrat mai puţin faţă de aşteptări. Pe de altă parte nu poţi să nu vezi o manieră europeană de administraţie, care a lipsit în anii lui Robu, în care primăria devenise un poligon de experienţă pentru interlopi şi şacali imobiliari.
În afara celor doi şi-a mai anunţat intenţia de-a candida „războinica luminii” Roxana Iliescu, consilier local din partea Pro România, partid care la nivel local este în alianţă cu PSD. Din păcate pentru ea, în pofida continuului circ mediatic pe care-l produce, un sondaj intern al PSD o dă cu un scor insignifiant. În schimb, în acelaşi sondaj un procent semnificativ îl are Dorel Săndesc, managerul Spitalului Judeţean. Însă dacă acesta va accepta o candidatură, cel mai probabil va fi la preşedinţia CJ Timiş. Pe lista scurtă a PSD mai figurează prefectul Mihai Ritivoiu şi subprefectul Sorin Ionescu.
AUR, partid bine poziţionat la nivel naţional, n-a înaintat încă vreun nume de candidat. La un moment dat se vorbea de Marius Craina, consilier local Pro România şi fost candidat la primărie, care a intrat în Partidul Republican, un apendice al AUR. Dacă va fi respinsă de PSD, s-ar putea ca şi Iliescu să-şi caute aici un refugiu. Nu în ultimul rând, dar nu este nicio surpriză, zvonurile apărând de multă vreme, mai este vehiculat numele lui Dan Negru, un adulator al lui Vadim Tudor.
Potrivit sondajelor efectuate până acum, Robu a dominat în primii ani, dar acum a fost egalat, ba chiar întrecut de Fritz. O fotografie mai clară a şanselor va putea fi observată însă în momentul în care PSD şi AUR vor avea candidaţi asumaţi, iar nu ipotetici ca acum, moment în care şi procentele lui Robu se vor pulveriza
În fine, la început de an electoral, rămâne o întrebare: ce Timişoară ne dorim? Una cu care să ne mândrim, a valorilor europene, sau una de grotă, AiUR-istă, a interlopilor şi rechinilor imobiliari? O oază de normalitate într-o ţară care se cufundă în mizerie, minciună, corupţie, impostură, hoţie, ipocrizie sau o replicare a tuturor acestora şi aici? Vrem în trecut sau în viitor?
Comentarii prin facebook