S-a stins scandalul în care un partid cu numele AUR ar fi plătit un milion și jumătate de dolari pentru lobby în SUA, interviuri cu George Simion, toate ca parte din Campania electorală a prezidențiabilului AUR, adevăratul moștenitor al lui „Mesia” Georgescu la cârma curentului naționalist-patriotic-suveranist-izolaționist-legionar român. Dacă banul ăsta nu venea din bugetul public, aspirați prin platforma AUR prin legea de finanțare a partidelor, nimeni nu găsea că e rost de scandal. Banii puteau fi de la oameni de afaceri români, de la oameni de afaceri americani sau sri-lankezi, ba chiar de la oligarhi ruși, aproape că nu mai conta ce cumpăra AUR pe piața media americană.
Alegătorul româno-american ar fi aflat din presa de peste ocean că România este de căcat, că Sistemul a distrus democrația, ceea ce putem păstra în dezbatere, dar că AUR ar fi păstrătorul libertății de exprimare, de circulație, de alegere și de a fi ales, meșterul scoaterii României din criză economică și garantul parcursului european și euro-atlantic al țării, conform Constituției. Dar până la a spune toate astea, George Simion ar fi spus unor influenceri dibaci și pro-Trump neapărat că aici nu merită să mai stea trupe americane, că investitorii ar putea să și plece, iar alegătorul cu două cetățenii ar fi dat din cap aprobator.
Ba mai mult, președintele Donald Trump și-ar fi făcut agendă externă din ce îi spunea George Simion. Și să nu vă mire asta, la cât de infantilă ori senilă a devenit conducerea primei puteri mondiale. Românii de peste ocean ar putea trăi cu asta, căci vor mai vota o dată peste trei sau cinci ani, dar electoratul AUR din țară s-ar bucura peste măsură de actele de mare patriotism făcut de George Simion în media americană cu nici mai mult, nici mai puțin de un milion și jumătate de dolari.
Cei de la AUR au spus că nu este nimic adevărat. Firma de lobby americană pare să le confirme poziția, spunând că contractul n-a apucat să producă efecte și nici plăți, prin urmare „nimic nu este adevărat”. Adică o minciună patriotică compatibilă cu bășina aia trasă pentru ca responsabilul să întrebe inocent cine este vinovatul. Contractul nu a produs efecte, dar dacă nu începea scandalul producea? Normal că producea, dar nici măcar genul ăsta de disculpare infantilă venită din partea AUR nu ridică semne de întrebare acelui electorat credul mobilizat pro-Simion.
Un astfel de partid cu un astfel de argument poate face pe viitor orice. Va minți fără să miște un mușchi al feței, iar noi nu vom putea face nimic în fața sfidării lor. Cineva i-a prins pe cei de la AUR că ar fi vrut să anunțe guvernarea Trump, poporul american și alegătorul româno-american că la noi e mai nașpa ca la ei, că nu merităm să ne bage în seamă și că merită să fim lăsați pe mâna altor puteri mondiale. Da, „suveraniștii” tremurau să-și găsească o altă înaltă poartă pentru a cere cheia de la puterea din România.
Vom concluziona că George Simion și AUR au făcut ce sunt puși să facă sau ce-i duce capul să facă. Premierul Marcel Ciolacu însă nu are scuza delirului patriotic AUR-ist. El a trimis un „emisar” să vorbească aceleași măgării și fake-news-uri despre ce se întâmplă politic în România fără să aibă contract, fără să plătească nimic. Cred că din prostie.
Comentarii prin facebook