Când auzi că Timișul e pe la mijlocul clasamentului județelor cu notele la sesiunea de vară a bacalaureatului te apucă mai multe soiuri de indignare. Ca bănățean și timișorean de rând te cuprinde orgoliul regional alimentat de stereotipul cu „Banatu-i Fruncea”. „Cum naiba să fim noi sub Galați și alte județe din Moldova, să concurăm în mediocritate cu Teleormanul lui Dragnea, când ești obișnuit ca în Vest să se adune tot ce-i mai bun?”, s-ar putea întreba, la o bere, doi „bănățeni” din Strehaia. Da, să se adune, nu neapărat să se producă. Genul ăsta de reacție vizează un spirit competițional de stadion, dar care nu contribuie la un efort de îndreptare a lucrurilor. Pe de altă parte, mai interesați, dascălii universitari ar putea vedea în scăderea cu 20% a procentului de promovabilitate peisajul unor vremuri grele, cu scăderi de planuri de învățământ mai ales în universitățile private sau chiar de stat, dar fără prea mare căutare pe piața de profil. De aici și teama că unele facultăți, secții sau catedre se desființează, orele se împuținează și leafa pe măsură.
Profesorii din preuniversitar s-au obișnuit să nu fie afectați de aceste rezultate, deși ei sunt cei cărora le-au trecut prin mâini absolvenții de liceu fără de bacalaureat. La o privire simplistă, ei ar trebui să fie luați la întrebări pentru ceea ce unii denumesc dezastrul din învățământul românesc. Dar ani la rând politicile din învățământ n-au avut în vedere formarea unui sistem competitiv. Salariile oricum erau printre cele mai mici din sistemul bugetar, iar lipsa de cadre în zona rurală nu era argumentul care să le dea motive politicienilor să se lupte cu ineficiența dascălilor, mulți dintre ei blazați pe ideea „Atâta ne plătesc, atâta muncim”. Cei mai mulți profesori din afara marilor centre universitare au rămas mobilizați de numărătoarea inversă până la pensie, iar perspectiva unor sancțiuni pentru rezultate slabe suna ca și luatul boilor de la bicicletă. Cine ar mai veni dascăl la o școală din mediul rural dacă faci curățenie pe considerente meritocratice? Nimeni, iar întregul sistem știe asta.
E și greu în aceste condiții să devii arhitectul unui învățământ modern, liberal, în România. Numai că treaba trebuie începută de undeva și la un moment dat. Școala nu trebuie să fie numai o componentă de protecție socială, pe ideea că nu putem lăsa anumite zone fără licee, punând copiii să facă naveta, chiar dacă acestea, liceele, nu au mai avut un absolvent cu bacalaureat de ani buni. Dacă la colegiul din Orțișoara, de exemplu, nu se face performanță este, poate, și pentru faptul că unele familii au decis să-și trimită copiii la liceele bune din Timișoara. Iar cei rămași încă nu știu să facă diferența între o școală profesională, care să-ți pună în mână o meserie, și un liceu făcut fără rost. Poate că reforma va da societății românești și primari care să atragă medici și dascăli de calitate și în zonele neispititoare ale țării, făcându-le frecventabile prin alocări de locuințe și infrastructură, să poți introduce astfel competitivitatea ca selecție pentru întreg sistemul de învățământ, nu numai pentru școlile de elită din marile orașe.
Guvernanții au de ales dacă e mai bine să protejeze statutul social și nivelul de trai, altfel mediocru, al dascălilor cu ochii pe pensie – cu riscul să nu se schimbe nimic în statistică și în calitatea învățământului – sau să se aplice terapii cu efecte dureroase pe termen scurt, cu cazuri sociale care să pună la îndoială oportunitatea unor astfel de măsuri, dar care, pe termen lung, să țintească performanța în educație. Împotmolirea în actualul sistem denotă grija tuturor, guvernanți sau oameni din sistem, pentru locuri de muncă călduțe și prost plătite, garanția unui ansamblu sindicalo-politic de mare viitor. Altfel, dacă nu va exista voință politică, chiar și fără o „chimioterapie” în educație, Timișul universitar n-ar trebui să-și facă griji foarte mari, cum și le face rectorul UVT Marilen Pirtea. Nu poate scădea numărul de bacalaureați în Timiș câți tineri ne pot trimite Mehedințiul, Carașul și Gorjul.
Comentarii prin facebook