Societatea Timişoara a acordat, în acest an, ultimele premii care îi poartă numele. Florian Mihalcea spune că decizia este una firească, la 21 de ani de la Revoluţie, dar şi că aceasta vine pe un fond de dezamăgire.
Premiile decernate anual recompensau activiştii cei mai prolifici în lupta cu structurile (neo)comuniste ori îi sancţionau pe aceia care continuau să susţină vechiul sistem. „Am hotărât ca premiile Societăţii Timişoara pe anul 2010 să fie ultimele pe care le acordăm în mod constant. Această hotărâre este firească la 21 de ani de la Revoluţie. Lucrurile sunt, acum, destul de difuze şi confuze, astfel că nu mai poţi să tragi o linie şi să diferenţiezi «speranţa» pe care o avem de «secera şi ciocanul»”, spune Florian Mihalcea, preşedintele societăţii. „Comunismul nu mai este privit cu aceeaşi oroare ca în primii ani de după revoluţie, pentru că nu mai există acei lideri pro-comunişti care să fie în mod clar în lumina reflectoarelor, dar este, în schimb, o pleiadă de foşti comunişti şi tineri care îmbrăţişează aceleaşi idei. De exemplu, plângerea PSD împotriva Legii lustraţiei a fost semnată de 80 de parlamentari care ar trebui, toţi, să primească «Secera şi ciocanul»”, a mai spus Mihalcea. În acest an, Societatea Timişoara a acordat trei premii. Premiul „Speranţa” i s-a acordat lui Ion Caramitru, pentru „atitudinea tranşantă pe care a avut-o întotdeauna şi pentru poziţia sa consecventă din ultimii 21 de ani”, premiul „Ion Monoran” a mers la Ioana Voicu-Arnăuţoiu, fiica familiei Arnăţoiu, lutptători anti-comunişti împuşcaţi în munţi, pentru că s-a implicat foarte mult în societatea civilă românească, iar premiul „Alexandra Indrieş”, oferit de ziarul Timişoara, pentru contribuţia, prin intermediului cuvântului scris, la dezvoltarea spiritului civic, la promovarea principiilor democraţiei şi ale statului de drept în România, a fost acordat Georgetei Petrovici, corespondent EVZ. Acestea vor fi decernate, festiv, anul viitor, în jurul datei de 11 martie.
Comentarii prin facebook